“Tu eşti femeia visurilor mele” – Analiză literară

Tu eşti femeia visurilor mele

Când sunt cu tine simt ca-mi dai putere

Dar ce păcat că nu eşti doar a mea

Mai ai pe-altcineva.

Din punct de vedere formalist, poemul se bazează pe o schemă ritmică originală, asemănătoare pentametrului iambic, măsura versurilor fiind aparent haotică: 10-10-10-6 silabe (primele două strofe au câte 11 silbe, dar pentru că ultima silabă este neaccentuată, nu afectează schema metrică). Însă, la o analiză atentă, se remarcă faptul că ultimul vers, deşi mai scurt decât celelalte, se armonizează perfect în contextul poetic, contribuind la decodificarea mesajului latent al strofei. Poetul alege, totodată, o combinaţie unică în ceea ce priveşte rima, care este doar aparent împerecheată, întrucât versurile nu rimează decât în ceea ce priveşte structura superficială a cuvântului: mele cu tere, mea cu va. Această metodă creează o imagine fonetică desăvârşită, subliniind discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă – în realitate, avem de a face cu o rimă albă, fapt ce demonstrează măiestria artistică a poetului.

În termeni psihanalitici, înţelesul versurilor se ascunde în spatele triunghilui amoros poet-iubită-amant, care poate fi explicat prin prisma Complexului lui Oedip. Aşa cum Freud menţiona, acest complex explică atracţia bărbatului faţă de femeia căsătorita şi triunghiul amoros devine o sursă primordială de frustrare, generată de instrinctele sexuale latente din subconştientul uman. Deşi artistul ştie că femeia iubită nu îi aparţine (cel puţin nu în totalitate, idee exprimată prin adverbul doar din versul “Dar ce păcat că nu eşti doar a mea), dragostea lui nu este deloc afectată şi sentimentul erotic devine tot mai profund. Principiul plăcerii înlocuieşte în acest caz principiul realităţii pentru că, aşa cum Freud considera, instinctele sexuale sunt mai greu de controlat decât orice alte impulsuri caracteristice naturii umane şi libidoul ajunge să acapareze în totalitate existenţa eului poetic.

Examinând structurile transcendentale ale gândirii umane, poetul aprofundează perspectiva onirică asupra vieţii, subliniind importanţa visului pentru existenţa omului. Faptul ca iubita este “femeia visurilor” sale îi dă puterea necesară de a trece dincolo de banalul existenţial, distanţându-se astfel de viziunea gnoseologică tradiţională. Reinterpretând termenii lui Hans-Georg Gadamer, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai hermeneuticii, poetul aprofundează fenomenul comprehensiunii, adaptându-l la momentul prezent care se intersectează permanent cu dragostea, visul şi gelozia.

Opera este mult prea complexă pentru a fi deconstruită şi analizată din perspectiva metodei critice a lui Jacques Derrida sau din perspectiva antropologiei structuraliste a lui Claude Levi-Strauss. De asemenea, spaţiul unui blog este mai mult decât insuficient pentru a discuta despre înţelesurile strofei din punct de vedere al hermeneuticii suspiciunii a lui Michael Foucault, precum şi impactul asupra cititorilor prin prisma celor patru teze ale lui Hans Robert Jauss sau arhetipurile sociale şi culturale incluse în versurile poemului, conform psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung.

Vedere dinspre Turnul lui Babel

Ca viitoare absolventă de Limbi Străine (doaaaaaaamne-ajută!), mi-am pus de nenumărate ori întrebarea: la ce bun să mai ştim X limbi străine când există atâtea programe care îţi traduc pe loc orice frază ai pofti? Cui îi mai trebuie traducători când calculatorul poate face acelaşi lucru, însă gratis şi în doar câteva secunde? În fond, totul pare să se rezume la dilema: omul sau maşina… Deci la ce bun mai e omul pe lumea asta?

Spre surprinderea mea, am constatat că răspunsul e doar la un click distanţă. În cayul de faţă, la un click dreapta pe prima pagină a blogului, opţiunea Translate into English. În câteva secunde, posturile apar scrise într-o limbă de circulaţie internaţională le-ar putea citi fără nicio bătaie de cap. Un click şi lumea e la picioarele tale! Cel puţin teoretic…

Şi cum în practică teoria e alta, am constatat că mă înşelam. Iată câteva monstre de cum a considerat calculatorul de cuviinţă să traducă nişte fraze cât se poate de româneşti şi de uzuale, deci nimic ieşit din comun, nicio licenţă poetică atipică:

*Ideal category, but under papuc – Categoria ideali, dar sub papuc

*If n’arati nor thinking that Barbie n’ai no chance – daca n’araţi şi nici nu gândeşti ca Barbie n’ai nicio şansă

*Făt-Nice – Făt-Frumos

* It is simply good intruparea forces in Romanian and mythology that they are fighting zmei, uriasi, vrajitoare, iele, ursitoare, varcolaci, or Holy Friday Luceafarul, it always comes out the winner – Este pur şi simplu întruparea forţelor binelui în mitologia românească şi fie că se luptă cu zmei, uriaşi, vrăjitoare, iele, ursitoare, vârcolaci, Sfânta Vineri sau Luceafărul, el iese mereu învingător.

*World of those who do not cuvanta – Din lumea celor care nu cuvântă.

*Fir’ai you to be a pig, ursule! Ce tupeu ai sa ma suni, dupa ce ca am fost disponibilizata din cauza ta!” What tupeu you’ll call me after I was disponibilizata because of you! – Fir’ai tu sa fii de porc, ursule! Ce tupeu ai sa ma suni, dupa ce ca am fost disponibilizata din cauza ta!

* I think that the world has little luat’o razna – Eu cred ca lumea a cam luat’o razna.

Mă opresc aici, dar exemplele sunt nenumărate, care mai de care mai ilare. Vă puteţi convinge şi singuri. E de groază, oricum…

Well, kids, what have we learned? Când vine vorba de traduceri tehnice/specializate/ştiiţifice etc, calculatorul este probabil imbatabil. N-ai avea cum să concurezi cu o maşină de calcul nici dacă ai fi dicţionar ambulant. Dar la capitolul traduceri literare, acelaşi calculator este un total dezastru. Asta pentru că el e programat să citească doar ce e la suprafaţă şi doar un om ar putea percepe ceea ce este dincolo de limbaj. Şi nu cred că va fi cineva capabil prea curând să programeze o maşină să simtă şi să înţeleaga. Hmmm, mie una imi sună a provocarea secolului XXI, dar nu ştiu, s-ar putea să mă înşel… Poate încă mai sunt buni şi traducătorii la ceva…

Once Upon a Time in America (II)

‘Doamne, unde mă aflu?’ se intrebă suricata când ieşi de pe aeroport.

Alegeţi varianta corectă:

  • în cel mai îndepărtat dintre cele mai îndepărtate locuri de pe pământ
  • acolo unde şi-a pierdut dracu opincile
  • acolo unde a tras uliul frâna de mână
  • acolo unde mâna omului n-a pus piciorul

Se trezi dintrodată înconjurată de mii de zgârie-nori care zgâriau miliardele de stele (‘Oaa, şi când te gândeşti că în Bucureşti nu vezi nici picior de stea!’) – că norii vin prin Honolulu doar odată cu uraganele, tornadele şi tsunamiurile. Suricata zâmbi pe sub mustăţi: ‘Da toantă mai e şi marmota asta de-şi închipuia că în Honolulu lumea trăieşte în colibe de stuf, prinde peşte cu suliţa şi îşi fac vânt cu frunye de palmier…’ Adevărul e că Honolulu e o metropolă în toată regula, cu clădiri futuriste, autostrăzi supraetajate cum n-a văzut nici Parisul şi, bineînţeles, cu mall-uri imense pe care îţi ia mult de-o săptămână să le vizitezi…

O fi el Hawaii paradisul pe pământ, dar când a coborât din avion, în mod sigur suricatei nu i s-a deschis nicio poartă a raiului. N-o aştepta niciun Sfântu Petru cu braţele deschise (n-a văzut nici măcar un câine cu vreun covrig în coadă), iar în loc de îngeri a dat peste americani. Iar americanii – cum îi ştim cu toţii… N-au niciun simţ al măsurii – la ei dacă ceri o cafea mică, primeşti una mare şi dacă ceri una mare, primeşti una imensă. Pe cât sunt somalezii de malnutriţi, pe atât sunt americanii de obezi…

There is no country for old men, aşa cum there is no Honolulu for suricata…

Dar dacă tot a ajuns aici, oare ce va face suricata? Se va americaniza sau îşi va face bocceluţa şi se va întoarce de urgenţă în Alpi? Bună întrebare. Însă răspunsul îl vom afla în episodul următor…

…Va urma…

Tratat de Messo-română

1. Etimologie – Messo-româna este cel mai recent dialect al limbii române, apărut spre sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. Ea se află într-o continuă evoluţie, fiind influenţată în special de limbile engleză şi rromani, dar şi de anumite dialecte aborigene de provenienţă tanzaniană sau papuaşă. Se consideră că apariţia messo-românei a fost determinată de dezvoltarea unor mijloace de comunicare virtuală precum:

  • Yahoo! Messenger – cel mai utilizat portal de comunicare
  • SMS (Short Message System) – care, prin restricţia istorică de 160 de caractere, a cauzat apariţia unui întreg sistem de abrevieri şi care continuă să influenţeze în mod sistematic evoluţia dialectului
  • Hi5

2. Vorbitorii de messo-română se împart în mai multe categorii de vârstă:

  • 20-30 ani – este vorba despre tinerii care în urmă cu 8-10 ani au cunoscut pentru prima dată reţeaua mIRC şi au fost cei dintâi vorbitori de messo-română. În această fază incipientă au fost introduţi termeni precum asl pls, cf, bn etc., mulţi dintre aceştia fiind utilizaţi şi în prezent.
  • 13-19 ani – adolescenţii care au intrat în contact cu spaţiul virtual încă de la o vârstă fragedă. Sunt buni jucători de Counter şi cunoscători autorizaţi ai site-urilor de larg interes (a se citi pornache – un termen consacrat al messo-românei), au cel puţin un cont pe Hi5 cu minim 30 poze şi 1000 views, se loghează zilnic pe mess şi trimit, in medie, câte 4,2(3) mass-uri pe zi.
  • 8-13 ani – este vorba despre copiii aflaţi în perioada de pre-pubertate sau chiar pubertate, care s-au născut deja cu un cont pe Hi5 şi un ID de messenger. Statisticile arată că acest grup de vorbitori este cel mai bun cunoscător al messo-românei, dat fiind faptul că au învăţat acest dialect de la o vârstă foarte fragedă. Se presupune că, în viitor, ei vor fi cei care vor perpetua messo-româna şi o vor aduce la rang de limbă de sine stătătoare, prin elaborarea de tratate lingvistice, studii lexicologice, dicţionare etimologice etc.

3. Ortografia şi punctuaţia messo-românei:

  • multe dintre grupurile ortografice ale limbii române au fost înlocuite cu altele noi: c cu k, u cu oo sau uo, cu cu q, ş cu sh, ţ cu tz, i cu y.
  • litera e tinde să dispară din sistemul grafic, utilizându-se cn pentru cine, c pentru ce, und pentru unde, p pentru pe etc.
  • uneori sunt eliminate părţi întregi din cuvinte: msj pentru mesaj, sit pentru situaţie, ms pentru mersi, nush pentru nu ştiu, înt pentru întâlni, cf pentru ce faci, bn pentru bine, ube sau ubex pentru iubesc etc.
  • punctuaţia este utilizată uneori în mod excesiv şi repetitiv pentru a crea o anumită stare de spirit: cf?????????? (exprimă curiozitate, nedumerire), snt aksa!!!!!!!!!!!!!!!! etc.
  • de cele mai multe ori, cratima este suprimată, fie pentru a mări viteza de scriere, fie pur şi simplu pentru că vorbitorii nu cunosc exact care este întrebuinţarea firească a cratimei în limba română: sami bag poola, neam vaz, sa dus etc.
  • litera s este uneori înlocuită cu simbolul $: the bo$$ etc.
  • conjuncţia copulativă şi este înlocuită cu simbolul &, cuvintele plus cu +, egal cu =, minus cu etc.
  • se observă o utilizare frecventă a literei h, de cele mai multe ori fără un motiv anume: fatah, broonetha, viatza meah etc.

4. Morfologia şi sintaxa sunt în mare parte asemănătoare cu cele ale limbii române, cu unele inovaţii:

  • articolul hotărât enclitic de gen masculuin tinde să dispară: golu, locu, mersu etc.
  • frazele sunt de regulă scurte şi telegrafice, pentru că altfel apare riscul ca limbajul să-şi pioardă din sens şi să nu mai fie înţeles nici măcar de proprii săi vorbitori:

Hranejte-te q iluzii,dar baga-tzi realitatea prin perfuzii!!!!!!! PAran0ikA j ir3aLa…….vreau sa’tzi mujc nasu>:)gajikaa mea

incp BAKU … ^:)^ DUAMNEH AJUTAH !!! ^:)^

rroft gjermaniaaaaaa kush ehste me gjermanin te shkruja ok do fitojm apo jo???do i shpartallojm te gjith :P:P

hello la naiba all . vr koom la profiL . pa plek acu poop p totzi!!!!!!!!!

(sursa: Hi5)

5. Vocabularul messo-românei este constituit, în mare parte, din cuvinte împrumutate din limba engleză sau formate pe baza modelului termenilor de provenienţă anglo-saxonă: fuck, shit, boss etc, dar şi termeni de origine exotică (a se citi rromani): bashtan, shukar etc.

6. Previziuni – Având în vedere evoluţia spectaculoasă a messo-românei în ultimii ani, cel mai probabil este că urmează să fie studiată în şcoli, în special în mediul urban, mai întâi camaterie opţională şi apoi ca materie obligatorie. Ea va deveni în acest secol limbă maternă pentru milioane de vorbitori şi va fi declarată limbă oficială a statului român (sau mai bine zis messo-român), urmând să fie utilizată nu doar în învăţământ, dar şi în administraţie şi justiţie. Statul va investi sume fabuloase pentru promovarea ei pe plan internaţional, înfiinţând Fundaţia Culturală Messo-Română, Înstitutul Messo-Român de Cercetare etc. Messo-româna va fi studiată ca limbă străină pe 6 continente şi cărţile scrise în messo-română vor fi traduse în peste 35 de limbi.

Dreamboys

Daca te’ai tot intrebat pe cine se mai merita sa iubesti in ziua de azi si ai constatat ca optiunile sunt foarte limitate, iata un top al masculilor de top, cu plusuri si minusuri ca, deh, oameni suntem…

Nota: Topul de fata cuprinde doar personaje imaginare, de vreme ce sunt ‘dreamboys’ (asta daca nu cumva visele chiar devin realitate). In consecinta, nu veti intalni de’alde bredpiţi, georgcluni ori tomcruji.

Categoria Ideali, dar sub papuc:

1. Mamoru

-Plusuri: Inalt (cred ca bate la vreo 1.90, mult peste medie), brunet cu reflexe albastrui (numai japonezii puteau sa vina cu o asemenea idee – e totusi sexi), intelectual, sigur pe el, misterios, aproape super-erou, stilat, cult.

-Minusuri: E al lui Sailor Moon, deci luat pe viata (asta daca nu cumva te afli in posesia vreunei diademe Moon ca sa poti s’o detronezi pe blonda). In plus, pare usor taciturn, depresiv si cam prea arogant sa ajunga altcineva la nasul lui (altcineva decat Sailor Moon aia, care oricum nu stiu cum a pus mana pe el – o blonda)…

2. Ken

-Plusuri: Tot inalt, tot brunet, frumos de’a binelea, calm si pacifist, bine imbracat (ca doar il imbraci tu, nu?)

-Minusuri: Se afla in posesia lui Barbie (deci daca n’arati si nici nu gandesti ca Barbie n’ai nicio sansa). E papuşel – si la propriu, si la figurat, fapt ce poate fi remarcat nu doar din infatisarea sa de plastic, dar si din cantitatea de vorbe pe care le graieste (numarul lor tinde catre -∞)

3. Făt-Frumos

-Plusuri: Probabil ca Făt-Frumos nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este pur si simplu intruparea fortelor binelui in mitologia romaneasca si fie ca se lupta cu zmei, uriasi, vrajitoare, iele, ursitoare, varcolaci, Sfanta Vineri sau Luceafarul, el iese mereu invingatorul. Deci toti sunt niste loseri pe langa el. E perfectiunea intruchipata, atat fizic, cat si intelectual. E descurcaret, inteligent, chiar si smecher la nevoie.

-Minusuri: S-ar zice ca marele dezavantaj ar fi relatia lui cu Ileana Cosanzeana. Eu una nu sunt de acord. E drept ca dragostea lor pare de neclintit, dar marea problema cu Făt-Frumos e boala de care el sufera – este vorba despre o mutatie genetica ce il face sa “creasca intr’un an ca altii in zece”. Deci desi arata de 20 ani, probabil ca gandeste ca un ţânc de 2 ani, ceea ce mie nu’mi suna prea bine… Si asa maturizarea vine destul de tarziu in multe cazuri, inseamna ca la el situatia e chiar tragica – adica o sa moara de vreo 15 ori pana sa se maturizeze…

*Regret, dar poze cu Făt-Frumos nu exista, in niciun fel de format. Creangă asta n’a fost instare sa’i faca si el macar o poza…

Categoria Super-eroi, dar cu devieri de personalitate:

4. Spider-Man

-Plusuri: Ireprosabil din punct de vedere fizic (dupa atatia ani de catarat pe pereti, normal ca efectele sunt spectaculoase), inteligent ca toti super-eroii, agil, cu un IQ peste medie. In plus, e genul de super-erou de care orice fata ar avea nevoie in Bucuresti: te ia imediat pe sus si te scapa de orice ambuteiaj sau aglomeratie la metrou.

-Minusuri: Duce o viata dubla, cam ca toti super-eroii de altfel – ziua e un pampalau si un ratat notoriu, iar noaptea devine barbatul fatal. Treaba asta poate deveni destul de neplacuta: ce te faci daca ai nevoie de el ziua, ca sa’l prezinti parintilor, de exemplu? In plus, mai poarta si colanti, piesa vestimentara care nu e considerata a fi neaparat masculina (stiu ca si arcasii lui Robin Hood purtau colanti, dar acum par mai degraba un accesoriu definitoriu pt. domnii balerini gen Razvan Mazilu).

Din aceasta categorie mai fac parte: Superman, Batman, Iron Man, X-Men si toti Menii cu putinţă.

Categoria Non-Dreamboys, dar nu se stie niciodata:

5. Johnny Bravo

-Plusuri: Hibrid intre freaza si atitudinea lui James Dean, vocea lui Elvis si fizicul unui halterofil îmbuibat de steroizi.

-Minusuri: E cumplit de narcisist si de arogant, isi imagineaza ca orice fiinta vie ii poate cadea la picioare, teribil de ingust la minte (as spune chiar retardat, dar noa, eu sunt mai dura de fel). E un snob fara pereche – de genul culărilor care nu’si dau jos ochelarii de soare nici in somn – si bate spre cocalar, cu tot cu tricoul lui negru perfect mulat.

6. Popeye the Sailor Man (Adica Papai Marinaru’)

-Plusuri: Greu de zis… Un plus ar fi faptul ca pare sa duca o viata sanatoasa, cu tot spanacul pe care il consuma (pacat ca e la cutie si se stie ca alimentele conservate nu au aceleasi proprietati ca cele proaspete), dar cand il vezi tot timpul cu pipa’n gura, nici macar spanacul nu poate compensa atata nicotina…

-Minusuri: Nici nu stiu cu ce sa incep. Are un stil foarte original de a vorbi, aduce foarte mult a oligofren autist. Avand in vedere ca e totusi un barbat intre doua varste, chelia pare sa’l ajunga din urma, lasandu’l cu niscaiva fire gen Morcoveaţă, daca stiti personajul. Insa Papai nu se da batut si salveaza aparentele prin deja clasica si jerpeliata palarie de mariner care este. Si ca tot am adus vorba de mariner, evident ca nu ii lipsesc nici tatuajele clasice cu ancora, motiv specific marinaresc, cate unul pe fiecare dintre bratele sale musculoase. Family Guy au lansat ipoteza ca de fapt muschii astia ai lui sunt niste tumori uriase, ceea ce reiese dintr’o simpla observare a structurii sale anatomice. Ar mai fi multe de adaugat, dar n’as vrea sa exagerez cu detaliile…

Si ca topul sa poata fi cu adevarat un top, am facut si un poll. Who’s your lucky guy? 😛

Once Upon a Time in America

Desertul Nevada. Baza secreta NASA. Tu, 10 Jun, 23.15

‘Oh my god! You gotta check this out!’ ‘What is it?’…. ‘No way!’ ‘Oh yeah!’ ‘You have got to be kiddin’ me!’ ‘What do we do?’ ‘Call the President right away!’

Oceanul Pacific, in apropiere de insula Oahu, arhipelagul Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

22 de rechini albi se apropie de tarm cu o viteza uluitoare, urmati indeaproape de o familie de balene ucigase cu colti de argint. Apa devine tot mai agitata, valuri uriase se izbesc de tarm, smulgand palmierii din radacini si jumulind pescarusii de pene.

Districtul Waikiki, Honolulu, Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

Se produce un vortex si o valiza misterioasa apare in mijlocul intersectiei.

Craterul Aliamanu, la 30 km de Honolulu. Tu, 10 Jun, 23.15

Desi nu a mai erupt din secolul X i.HR, inca de dinainte ca regele Kamehameha sa cucereasca Oahu, Makapuu si Halawa, vulcanul Haliamanu isi reia activitatea. Se produc cutremure de intensitate medie si uragane, marmotele incep sa se dea cap in cap, lemurilor le ies ochii din orbite, oposumii devin carnivori, suricatele par sa fi turbat.

Honolulu Airport. Tu, 10 Jun, 23.15

Cursa Bucuresti-Londra-L.A.-Honolulu ajunge la destinatie. ‘A dat domnu’! Dupa 15 ore de zbor, imi simt fundu clatita!’ mormai suricata in timp ce’si dezmortea oasele facute colet. ‘Trebuie musai sa’i dau mesaj marmotei, sa stie si ea ca suricata rulz! Si ca suricata o sa se bronzeze ca un turcalete si o sa se imbaieze in Pacific, pe cand marmota o sa transpire pe santier. Asta e, nu toti au noroc in viata…’

In fata ghiseului: ‘Unde mi’e valiz… Aaa, sorry, where’s my bag?’ ‘Your name, please.’ ‘Suricata. Dave Suricata.’ ‘Oh, we’re very sorry, but your bag has lost, we couldn’t find it yet. But in a few days, I’m sure you’ll have it back, they don’t call us Lufthansa for nothing! And welcome to Honolulu!’ ‘Mda, numai mie mi se putea intampla una ca asta! De ce am eu toate ghinioanele din lume? Fir’ar ea de viata, nu mai supooort’, zise suricata batand nervoasa din picior, ca un copil de 3 ani. ‘Vreau acaaaaaaasa!!’

… Va urma…

Oameni de geniu

Sa presupunem ca esti frustrat. Ca esti un geniu neinteles si un artist desavarsit, dar nevoia te obliga sa lucrezi intr’o banca doar ca sa faci bani de tigari. Esti inconjurat permanent de oameni al caror IQ e cat sandaluta Cleopatrei Stratan, pe cand al tau depaseste cu mult suma numerelor de la cei 2 bascheti ai lui Ghita Muresan. Deci dupa ce ca nu’ti gasesti locul pe lumea asta, sa zicem ca mai esti si impotent (ceea ce presupun ca doare cel mai tare, dar n’as avea de unde sa stiu cu exactitate). Si mai ai si o nevasta complet nevrotica si isterica, un automat de urlete ascutite. Sau sa presupunem ca nu esti impotent, dar sotia ta te ignora complet si te inseala cu toti cunoscutii si necunoscutii tai… Ce te faci?

Iti zic eu.

Daca te cheama T. S. Eliot (cu E de la Impotent), compui intr’o noapte un poem de vreo enshpe pagini, care va deveni cea mai importanta opera a inceputului de secol XX , insusi manifestul modernismului. Pentru asta, nu trebuie decat sa aduni din cam tot ce ai citit tu la viata ta, sa le insiri fara niciun sens (aparent) si sa astepti… Si iata cum ai nascut un curent de gandire!

Daca te cheama James Joyce (cu J de la Incornorat), faci altfel. Te apuci sa scrii un roman, la care muncesti vreo 20 ani ca sa te asiguri ca e interminabil. Trebuie doar sa treci de pagina 700, pentru ca fraierii sa aiba nevoie de inca pe atatea pagini de explicatii ca sa poata intelege titlul cartii. Si ca sa te convingi ca e intr’adevar o veritabila capodopera, asigura’te ca nici macar tu nu intelegi ce’ai scris. Sau ca nu intelegi decat cand personajul isi face nevoile sau isi face de lucru cu stanga, respectiv cu dreapta. Cheia succesului este sa nu spui acestor lucruri pe nume, ci doar sa le sugerezi subtil prin formulari de genul: “ce bine ca a trecut constipatia de ieri” sau folosind pur si simplu un singur cuvant: “sticky” (nu, nu e vulgar, e doar estetica uratului). Deci sa ne intelegem, vorbim acum despre romanul considerat a fi cea mai buna opera scrisa vreodata in limba engleza (“Ulysses“).

Si cati mai sunt pe langa astia…

Trezirea la realitate (III)

“Aloha, marmoto! Ce mai faci?”

“Fir’ai tu sa fii de porc, ursule! Ce tupeu ai sa ma suni, dupa ce ca am fost disponibilizata din cauza ta!”

“Te vaiti degeaba, ca oricum nu mai rezistai mult in fabrica de ciocolata. Vulpea hotarase deja sa angajeze miriapozi la ambalat, lucreaza mai repede cu staniolul, ca la cate maini si picioare au, sunt multi-tasking! Si ia zi, cum iti merge pe santier?”

“Ei, cum sa’mi mearga? Ma jur ca mai bine mergeam la pescuit cu Rex Hunt decat sa prind muste’n caietele de sarcini!”

“Aoleu, aveti muste? Chiar nu exista civilizatie la voi acolo?”

“Ei, stai linistit, muste sunt putine. Iar cu populatia de sobolani deja ma impac bine, da’ devin cam irascibili la zgomote puternice. Si detesta malaxorul… Oricum, sa stii ca sunt cu mult mai apreciata aici decat in Alpi. Doar am cele mai lungi picioare pe o raza de 1 km!”

Marmota ofta adanc. Spusese treaba cu apreciatul doar ca sa’i dea ursului o laba peste ochi, pt. ca stia prea bine ca niste picioare de 1 m si ceva nu sunt neaparat un atu cand lucrezi pe santier, mai ales vara’n amiaza mare…

Mene, mene, tekel upfarsin

Numarat, numarat, cantarit, impartit

O luna. Fix o luna a trecut de cand mana marmotei a pus pt. prima data piciorul de 1 m si ceva pe santier. Nimeni n’ar fi crezut ca ar putea rezista atata in niste confitii perfect vitrege. Dar pare’se ca marmota chiar si’a propus sa arate lumii intregi, ursului, vulpii, miriapozilor, ca nu e doar ceea ce pare(adica o marmota cu picioare de 1 m si ceva si atat)…

“La vie c’est la farce a mener par tous”, se gandi marmota. Ei, pe dracu, ca numai la Arthur Rimbaud nu’i zbura ei mintea cand statea cu dispozitiile de santier in brate. Geanta Hermes, pantofi Christian Louboutin, pantaloni Balenciaga… Hello, marmoto, tu tot nu te’ai trezit la realitate?! Drept pedeapsa, o sa mai stai o luna pe santier, de vaca ce esti!

…Va urma…

Mofturi

Eu cred ca lumea a cam luat’o razna. Pe vremea mea, adica pe cand Michael Jackson avea bucle si Kurt Cobain inca mai tragea viata in piept, ne doream cu totii sa fim cat mai bronzati cu putinta. Si pentru asta stateam pe plaja la cele mai arzatoare ore (ca oricum nu existau pe atunci lotiuni cu protectie solara, iar daca auzeai sintagma Sun Screen te gandeai ca e vreo melodie de’a BackStreetBoyzilor). Sau mergeam la strand ori pe malul vreunuia din raurile patriei, unde mancam mici si jucam volei. Si ne inroseam ca ouale de Paste, dupa care aparea culoarea aia denumita “bronz”, dar care prin noiembrie devenea o pura amintire. Si urmatorul bronz il mai vedeam in iunie-iulie, cand se deschidea sezonul estival, ca oricum nici n’aveam nevoie mai devreme.

Apuse’s vremurile de’altadata. Acum daca de Revelion nu arati ca proaspat sosit din Honolulu, atunci e cazu sa te simti anapoda. Exista game variate de creme care te fac sa arati ca un turcalete dupa nici 5 minute. Insa provoaca anumite neplaceri, caci daca indraznesti sa faci vreun dus, incepe sa ti se cam duca bronzul asta “veritabil” si devii un animal print din cap pana’n picioare, plin de pete in varii nuante de bej/maro/crem etc. Nu ca leoparzii n’ar fi la moda, dar nu pe pielea ta…

Apoi mai exista o metoda, in mare voga printre tinerele aspirante la titlul Diva de trotuar. Este vorba despre solar. Da, stiu, cand spui solar te gandesti instrinctiv la invelisul ala din plastic sub care se coceau mai repede rosiile si castravetii la tara, adica o mini-sera improvizata de orice gospodar mioritic. Dar nu, solarul nu mai e ce’a fost, si’a pierdut orice valente agricole si a devenit un soi de taram al fagaduintei pentru tot ce inseamna blonde rafinate. Mecanismul e suficient de simplu incat sa’l poata percuta pana si o blonda: intri alba (asta presupunand ca nu faci parte dintr’o oarecare etnie) si iesi mai ceva ca ciocolata Milka proaspat scoasa din staniol ambalajul resigilabil. E mai ieftin decat un cocktail in Banbu si de 15,4(3) ori mai rapid decat statul la soare. Insa daca pe plaja te bombardeaza ultravioletele si efectele se preconizeaza ca vor aparea dupa 20 ani, din solar risti sa iesi direct cu cancer de piele (si daca te ia somnul acolo, poate chiar si cu ciroza la ficat). Ei, lasa draga, ca sa arati bine, merita sa te expui la orice risc, nimic nu se compara cu mandria de a’ti arata buricul cafeniu pe langa vreo dusmanca care moare dă invidia ta.

Totusi, daca observi aparitia unor fenomene usor iesite din comun, din gama ciuma bubonic/malarie/dizenterie, da si tu un bip la salvare, asta doar daca termini sămânţa mai repede sau esti intr’una din pauzele publicitare de la Dansez pentru tine.

Una peste alta, eu zic ca’ti trebuie multa minte sa alegi sa te carbonizezi de buna voie si nesilita de nimeni. Asta’i un moft, monşer!

Schimbarea la fata

Parcul Gradina Icoanei nu mai e ce’a fost candva, adica niste banci pe marginea unor trotuare accidentate, niste gazon pufos, dar cam neingrijit, un cuţodrom cu vopseaua curatata, niste leagane prea pazite de gardieni etc.

Era frumos si inainte, nu zic nu, mai ales ca avea o valoare sentimentala inestimabila. Doar nu degeaba e parcul primului nostru an de facultate, asa darapanat cum era anul trecut pe vremea asta, avea el farmecul lui… Bancile alea cojite au auzit multe la viata lor…

Dar azi zici ca’i un Disneyland a la Bucuresti. Dovada:

Deci avem, mai nou, un “helesteu” delicat, cu design usor futurist:

Ba chiar si un izvor a la Eminescu:

Si un loc de joaca mai tare decat Praterul sau mai stiu eu ce alte locatii europene de vis:

Au chiar si bufon (Nenea cu Baloanele):

Desi parerea mea e ca bufonii sunt altii. Un exemplu concludent:

[de remarcat ca Ade a iesit asa de bine incat strica poza, vorba lu’ David. Si se vroia o simpla “poza de’a proastele”]