“Tu eşti femeia visurilor mele” – Analiză literară

Tu eşti femeia visurilor mele

Când sunt cu tine simt ca-mi dai putere

Dar ce păcat că nu eşti doar a mea

Mai ai pe-altcineva.

Din punct de vedere formalist, poemul se bazează pe o schemă ritmică originală, asemănătoare pentametrului iambic, măsura versurilor fiind aparent haotică: 10-10-10-6 silabe (primele două strofe au câte 11 silbe, dar pentru că ultima silabă este neaccentuată, nu afectează schema metrică). Însă, la o analiză atentă, se remarcă faptul că ultimul vers, deşi mai scurt decât celelalte, se armonizează perfect în contextul poetic, contribuind la decodificarea mesajului latent al strofei. Poetul alege, totodată, o combinaţie unică în ceea ce priveşte rima, care este doar aparent împerecheată, întrucât versurile nu rimează decât în ceea ce priveşte structura superficială a cuvântului: mele cu tere, mea cu va. Această metodă creează o imagine fonetică desăvârşită, subliniind discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă – în realitate, avem de a face cu o rimă albă, fapt ce demonstrează măiestria artistică a poetului.

În termeni psihanalitici, înţelesul versurilor se ascunde în spatele triunghilui amoros poet-iubită-amant, care poate fi explicat prin prisma Complexului lui Oedip. Aşa cum Freud menţiona, acest complex explică atracţia bărbatului faţă de femeia căsătorita şi triunghiul amoros devine o sursă primordială de frustrare, generată de instrinctele sexuale latente din subconştientul uman. Deşi artistul ştie că femeia iubită nu îi aparţine (cel puţin nu în totalitate, idee exprimată prin adverbul doar din versul “Dar ce păcat că nu eşti doar a mea), dragostea lui nu este deloc afectată şi sentimentul erotic devine tot mai profund. Principiul plăcerii înlocuieşte în acest caz principiul realităţii pentru că, aşa cum Freud considera, instinctele sexuale sunt mai greu de controlat decât orice alte impulsuri caracteristice naturii umane şi libidoul ajunge să acapareze în totalitate existenţa eului poetic.

Examinând structurile transcendentale ale gândirii umane, poetul aprofundează perspectiva onirică asupra vieţii, subliniind importanţa visului pentru existenţa omului. Faptul ca iubita este “femeia visurilor” sale îi dă puterea necesară de a trece dincolo de banalul existenţial, distanţându-se astfel de viziunea gnoseologică tradiţională. Reinterpretând termenii lui Hans-Georg Gadamer, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai hermeneuticii, poetul aprofundează fenomenul comprehensiunii, adaptându-l la momentul prezent care se intersectează permanent cu dragostea, visul şi gelozia.

Opera este mult prea complexă pentru a fi deconstruită şi analizată din perspectiva metodei critice a lui Jacques Derrida sau din perspectiva antropologiei structuraliste a lui Claude Levi-Strauss. De asemenea, spaţiul unui blog este mai mult decât insuficient pentru a discuta despre înţelesurile strofei din punct de vedere al hermeneuticii suspiciunii a lui Michael Foucault, precum şi impactul asupra cititorilor prin prisma celor patru teze ale lui Hans Robert Jauss sau arhetipurile sociale şi culturale incluse în versurile poemului, conform psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung.

One thought on ““Tu eşti femeia visurilor mele” – Analiză literară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s