Întrebări care răspund, răspunsuri care întreabă

Pentru că mulţi nu îl cunosc sau pentru că nu îl înţeleg.

Pe Saramago îl citeşti mai întâi pentru întrebările pe care le pune, şi abia apoi pentru răspunsurile pe care le dă, iar acest lucru îl explică el însuşi:

Nici nu se poate socoti numărul răspunsurilor care îşi aşteaptă întrebările…

Întrebări precum ce s’ar fi întâmplat dacă Iisus şi’ar fi scris propria Evanghelie despre lumea văzută prin ochii lui, ce sţar fi întâmplat dacă toţi oamenii ar orbi brusc sau dacă nimeni nu ar mai muri, dacă portughezii nu ar fi fost ajutaţi de cruciaţi să elibereze Lisabona din mâinile maurilor sau dacă oamenii ar fi descoperit zborul încă de acum 300 de ani, dacă Peninsula Iberică s’ar desprinde în mod inexplicabil de Europa şi ar începe să călătorească de una singură sau dacă oamenii şi’ar descoperi adevăratul nume pe care îl poartă.

Sunt întrebări pe care nimeni n’ar fi îndrăznit să le rostească şi nici măcar să le gândească, sunt întrebări pe care ne este teamă să le punem sau de care încercăm să fugim cu orice chip, sun înrebări care poate că trezesc mai multă teamă decât răspunsurile lor. Sunt întrebări care creează alte relităţi decat cea pe care o trăim, însă răspunsurile se întorc mereu către prezent. Un prezent incomod, grav, apăsător, care este mai mult decât un prezent al ficţiunii. Este un prezent care ar putea fi oricând cel pe care îl trăim.

Pe Saramago îl citeşti pentru că te citeşte. Te face să nu te mulţumeşti cu un singur răspuns şi să continui să întrebi şi să te întrebi. De fapt, nu răspunsul este cel care contează cu adevărat, ci însăşi întrebarea. Şi asta pentru că un răspuns nu poate avea decât o întrebare, pe când o întrebare poate oferi infinite răspunsuri. O întrebare deschide infinite uşi, pe când un răspuns le închide. Saramago nu scrie pentru cei care iau lumea despre ceea ce ştim noi că este, ci pentru cei care ştiu că lumea nu este ceea ce este.

Eu îl citesc pe Saramago pentru curajul de a întreba ceea ce alţii nu îndrăznesc să întrebe, dar şi pentru că nu îţi fură şansa să descoperi singur alte răspunsuri decât cele canonice. Fie că rescrie istoria şi religia, fie că reinventează omul şi realitatea, Saramago scoate mereu la iveală întrebarea potrivită într’o lume nepotrivită. Întrebarea care răspunde, răspunsul care întreabă…

Advertisements