Ne luăm oare zborul?

Într’o agenţie de turism, undeva pe Magheru.

‘Deci 2 bilete Bucureşti-Lisabona, tur-retur, plecare pe x septembrie, întoarcere pe x martie? (Spre colegul de birou) Ia uite, mă, ce drăguţ, ele vor să se şi întoarcă… Imediat vă spun preţul!’ Urmează câteva momente de încordare maximă, eu şi N repetând în gând Tatăl nostru. Când să ajungem şi la Crez…

‘Daaa, deci 560 euro. De persoană’, ne răspunde tipa încântată de propria’i eficienţă. ‘MergeţicuKLMpănâlaAmsterdam, apoidupă6oreaveţilegăturăcuLufthansapânălaLisabona şi laîntoarceremergeţipânălaLondracuBritishAirlines, aveţilegăturaspreBucureştidupă12ore (!!!) totcuLufthansa!’. Apoi ne aruncă un zâmbet gen Colgate: ‘Salvăm lumea de carii!’

Eu şi N cădem sub scaun de şoc, pământul se surpă cu repeziciune, cometa Halley trece prin faţa noastră într’o clipă, E=mc2… Urmează o conversaţie rapidă din priviri între mine şe N: ‘Ene, e scump!’ ‘Al dracu de scump!’ ‘Ce ne facem?’ ‘Păi nu ştiu, da’ e clar că nu’mi mai ajunge de converşi!’ ‘Ene, ţie la modă îţi stă gândul acuma?’ ‘Ai dreptate…’

‘Da mai ieftin n’aveţi?’ întrebăm noi arborând un zâmbet umil. La auzul acestei cugetări, tipei îi ies ochii din orbite ca la lemurişi ne aruncă o grimasă plină de toată scârba din lume: ‘Aaa, voi vreţi cu low cost??’, cuvinte rostite cu un soi de greaţă greu de descris. Ni se uscă gâtlejul şi n’am putut să’i răspundem decât din priviri: ‘Tanti, noi ne cârpim şosetele şi tu ne trimiţi cu Lufthansa?’

‘Mdea, staţi puţin.’ Ia telefonul. ‘Getuţa? Buună, Nuţi sunt, dragă! Ia zi, ţi’a ieşit zacusca aia? Aaa, da? Nu ştiu, că eu îi pun mereu şi vinete… Uite ce vroiam să te rog. Ai cumva 2 bilete pentru Lisabona, tur-retur, plecare pe x septembrie, întoarcere pe x martie? Da, da, aştept, aştept!’ Spre noi: ‘Acuma caută, tre s’aşteptăm…’ Urmează câteva momente de încordare la fel de maximă, Tată nostru, Crezul… ‘Aa, păi mă gândeam eu! Mersi Getuţa! Te pup!’ Spre noi: ‘Nu se găsesc bilete low cost spre Lisabona, v’am zis eu! Le luaţi p’astea cu Lufthansa?’ Eu şi N îi răspundem de undeva de sub scaun, pitite pe după un bolovan: ‘Păi ne mai gândim, nu ştim încă sigur, mai vedem…’ Batem în retragere, dar tipa ne mai aruncă o ultimă săgeată: ‘Păi să vă grăbiţi! Dacă mai staţi mult, o să le găsiţi şi mai scumpe! În fiecare zi se măreşte preţul!’ ‘Hai, N, să fugim naibii de’aici!’

Deznodământul: Trăiască Blue Air! Că altfel nu ne mai luam zborul în veci…

3 thoughts on “Ne luăm oare zborul?

  1. Serviciile din Romania.. stim doar!

    Insa poti rezerva online la tot felul de companii (Tarom are rezervare online, for example, intr-un timp faceau si discount daca faceai treaba online).

  2. salut, am dat peste blogul tau din intamplare; voiam doar sa-ti spun ca Lisabona e intr-adevar minunata, eu am fost cateva zile in mai. am notat cateva impresii pe blogul meu, poate arunci un ochi daca ai timp
    http://zana-carabina.blogspot.com/2008/06/lisabona-part-1.html
    http://zana-carabina.blogspot.com/2008/06/lisabona-part-2.html
    nu vreau sa-mi fac “reclama”, blogul meu e scris mai mult pt oameni care ma cunosc personal, dar poate o sa ti se para interesant sa citesti ce am scris.
    vacanta placuta in Lisabona:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s