Kazuo Ishiguro – The Remains of the Day

Ce păcat că nu ştii niciodată când e ultima dată… Afli abia când e prea târziu. Şi nu rămâi decât cu părerile de rău. Ce păcat că ai tăcut când trebuia să fi vorbit! Sau că ai vorbit când trebuia să fi tăcut. Sau că ai fost serios când trebuia să fi zâmbit. Sau că ai râs când trebuia să fi ascultat…

Cam asta face Ishiguro în The Remains of the Day – îţi aminteşte de toate gândurile nespuse şi sentimentele nearătate, pe care încerci să le arunci cât mai departe, de regretele peste care îţi este atât de greu să treci… Ishiguro scrie atât de frumos, într’o engleză atât de curată şi literară, inventează niste personaje atât de plăcute şi de sensibile încât nici nu’ţi vine să mai laşi cartea din mână.

Scurt şi la obiect, The Remains of the Day este povestea lui Stevens, clasica imagine a majordomului englez care şi’a petrecut întreaga viaţă servindu’şi stăpânul şi respectând cu stricteţe regulile scrise şi nescrise. În roman nu se întâmplă nimic, nu prea există intrigă, toată ‘acţiunea’ se învârte în jurul amintirilor lui Stevens. Este un om care trăieşte în trecut şi a cărui existenţă stă sub semnul a ceea ce ar fi putut să se întâmple. Pentru a’şi servi stăpânul, Stevens îşi sacrifică şansa de a avea o familie şi renunţă la singura lui dragoste, fără măcar să mărturisească ceea ce simte. Nu’i rămân decât amintirile şi nu poate decât să’şi imagineze ce ar fi fost:

What is the sense in forever speculating what might have happened had such and such a moment turned out differently?

When one looks back to such instances today, they may indeed take the appearance of being crucial, precious moments in one’s life; but of course, at the time, this was not the impression that one had.

Chiar aşa, nu ştii niciodată când e momentul potrivit să spui un anume lucru sau să faci un anume gest. Dacă am şti… Ne lovim mereu de imposibilitatea întoarcerii, timpul nu merge decât într’un singur sens…

There are occasions when you think to yourself: “What a terrible mistake I’ve made with my life”. And you get to thinking about a different life, a better life you might have had…

The Remains of the Day nu are cum să te lase rece pentru că e povestea a ceea ce trăieşte fiecare dintre noi, măcar o dată în viaţă. E povestea tristă a vorbelor nespuse, a secretelor inutile, a timidităţii, a temerii de a fi judecat. E povestea mea, e povestea tuturor…

Şi e o poveste foarte frumos scrisă. Am făcut nişte săpături şi am aflat că a fost tradusă la Polirom de Radu Paraschivescu, pentru cei care o vor se găseşte aici. Eu una am citit’o în engleză, într’o copie xerox, pentru că la noi nu se găseşte în librării în variantă originală, aşa cum o vroiam eu. Romanul a fost şi ecranizat, mai multe detalii găsiţi aici.

10 thoughts on “Kazuo Ishiguro – The Remains of the Day

  1. cre’ca am si vazut ecranizarea aia cu Anthony Hopkins..cat imi place cum joaca omu’ala.. 8->
    oricum,articolul tau m’a facut sa ma oftic..trebuia sa fac ieri ceva si n’am avut tupeu..si ma gandesc incontinuu “ce’ar fi fost daca..” ? :-<

  2. exact asta e sentimentl cu care care traiesc zilnic, asa de tare ma oftica…
    Oricum, cartea e de’o frumusete sublima…

  3. urasc sentimentul asta. si mi’am promis mereu ca nu mai fac asa..si dupa aceea m’am razgandit.noi,oamenii,suntem dusi rau cu pluta..si mi se pare ca e din ce in mai greu sa ne intoarcem la mal.. :-<
    P.S : stii ce’mi place mult la blogu’tau? ca scrii despre carti. si mie imi place sa pap carti pe paine😀 si mai descopar cate ceva interesant p’aici pe la tine..😀

  4. multam😀 eu imi propusesem sa scriu despre cate o carte pe saptamana, pana acum m’am cam tinut de cuvant, dar daca plec nu stiu exact cum o sa fie…

  5. 😦 E si povestea mea… Si ce coincidenta… tocmai acum, in cumpana intrebarilor, nehotararilor si a ispitei deciziilor luate in pripa sau dimpotriva prea pe negandite. Daca n-ai inteles ce vreau sa spun, n-are nici o importanta… imi va veni timpul sa ma intreb cear fi fost daca…

  6. Trazni-m-ar, uite cum am scris “ce ar”. asa-i ca ti-ai dat seama ca nu sunt o agramata? E greseala de rapiditate. Ati inteles toti scuzele? Ok.🙂 Atat am avut de spus.
    Na, si sa stii ca inca sunt in cumpana.

  7. Salut.Acum ce te-am descoperit pe blogosfera si vroiam sa iti multumesc ca ai atras atentia asupra unei carti speciale. Am citit-o si eu acum cativa ani si … imi place cand gasesc pers care sa fi citit ce am citit si eu.In rest, numai bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s