4 luni de muncă z(s)ilnică
82 de zile printre muncitori, ingineri & co.
544 de ore de chin
sute de scrisori, dipoziţii de şantier, contracte şi discuţii traduse
zeci de cuvinte noi învaţate (şi în română, şi în portugheză), însă majoritatea neinteresante (gen culee, geigere, moloz, mortar, tronson, grinzi etc.)
multe vizite la Primărie şi şedinţe traduse, dintre care una lui Sorin Oprescu (mă respect, nu glumă), alta vice-primarului ş.a.m.d.
N’a zis nimeni că viaţa de marmotă e uşoară şi am auzit de multe ori: “N’o să poţi”. Dar am putut. Am putut să muncesc pe’un şantier, atât de delicată şi de “balerină” cum sunt, printre oameni pe care abia îi înţeleg când vorbesc în română, ca să nu mai zic de portugheză. Cert e că m’am călit, am aflat multe despre oameni şi jur că nu aş fi dat şantierul pe nicio multinaţională cu birouri aerodinamice şi ţinută office. Nu de alta, dar am mai trecut cândva şi prin asta şi pe cuvânt de nu m’am simţit mai liberă lucrând intr’un container, printre compactoare şi macarale, escaladând munţi de moloz şi deşeuri, decât intr’o prea-şmecheră clădire de sticlă şi termopan, unde fiecare mişcare îţi este cunoscută de dinainte s’o faci…
Cert e că am rezistat eroic atâta timp şi poate că aş mai fi îndurat încă puţin, dar a sosit vremea ca marmota să se îndrepte către alte zări, undeva înspre celălalt capăt al Europei. Viitorul sună bine, chiar şi pentru o marmotă…
Ah, chiar nu mi’am imaginat că ultimul post scris de pe şantier o să ma facă să mă simt aşa nostalgică… Dar adevărul e că cele mai bune posturi ale mele le’am conceput în container, pate că şantierul chiar mi’a mai dezvoltat creativitatea încă o bucată…
frumos acolo unde pleci tu.. :-
comment’ul era mai lung,da’nuj de ce s’a salvat asa.. :-?? oricum,as vrea si eu.. 8->
lasa ca ajungi si tu cand te faci mare 😛
iar pe 15 sept ma astept sa te vad la Hasdeu, mi se pare de bun simt, da? 😛 eu o s’o conduc pe sora’mea :>
imi dau lacrimile:))….nu ne lasa!!!! cine ne mai inveseleste noua, muritorilor de rand, ziua cu posturi asa de amuzante ca ale tale??? Nu stiu daca o sa rezist!:))
P.S: felicitari pentru toata munca depusa, stiam inca de la inceput ca o sa poti!(nici macar nu te cunosc, dar asta nu conteaza! eu stiam!), si sa nu uiti sa-mi aduci ceva de acolo!;) De preferat scoici, adaca esti mai asa…pe langa mare!
unde pleci si de ce?
Stai aşea, papuşe… ziceai ca te-ai mutat pe alt santier. Asta seamana cu un post de adio. Deci care din 2?
uh,iti dai seama ca o sa fiu prezenta acolo 8-> deja mi’e dor de minunatul colegiu 😀 ne vedem p’acolo 🙂
@ Zole: ok, daca vrei tu o scoica de atlantic, iti aduc. Da eu ma gandeam la niste aer de ocean, ti’l bagam intr’o cutie de branza topita si ti’l trimiteam… 😛
@ Mihai: la Lisabona, la studii
@ Tomata: eh, e o firma cu mai multe santiere. Dar e un post de adio, gata, nu mai sunt muncitor pe santier, acum voi lenevi vreo 3 saptamani, dupa care plec 😀
@ lil’miss: mie mi’e si mai dor de preafericitul colegiu, can’t wait 😀
eh,nici chiar preafericit..sa nu exageram :))
dar tu cati ani ai, barbie?
am la activ 21 de primaveri si ma indrept vertiginos catre cea de-a 22-a…
Sper ca mai bloguiesti si din Portocalia.
asa intentionez, sa speram ca soarta nu’mi va sta impotriva…
sa dai de baut!
stai ca mai e pana la primavara 22, e abia la iarna… 😛
pentru plecare sa dai de baut!
daca trebuie, trebuie 😛
Tu calculezi in scrisori si dispozitii…eu in rapoarte si tabele… dar nu e bine sa ma gandesc intens la asta, ca ma iau si plec si eu 🙂
te indrepti si tu catre tarile calde sau e doar o revolta impotriva rapoartelor si tabelelor?