Eu don’t percebo…

Anecdotele cu Raducioiu care a uitat romana pe aeroport deja fac parte din cultura urbana. Mereu mi s’au parut stupizi oamenii care dupa ce au scos putin nasul prin Europa s’au intors acasa cu “accent”, sa vada lumea ca vin din strainatate, domne! Nici nu mi’ar fi dat prin cap ca vreo alta limba de pe lumea asta ar putea sa’ti altereze in vreun fel limba materna, ca doar nu degeaba o vorbesti de cand ai invatat sa articulezi cuvintele.

Eu am fost mereu mandra de romana mea. Mi se pare extraordinar cate subtilitati poti sa exprimi cu propria ta limba si ce forme poate sa capete ironia. Dar, intr’o zi, am inceput sa’mi fac probleme pentru romana mea. Era cu cateva zile inainte sa plec la Lisabona. Doar ce se intorsesera fetele din America si era pentru prima data cand reuneam clanul, dupa luni de zile. In mijlocul discutiei, David se trezeste intreband: “Cum se zice, ma, la pomu’ ala de face mere?” “Mar, David?” “A, da, mar! Uitasem*…” Dupa mistourile de rigoare (“Ti s’a urcat America la cap?”, “Tu si Raducioiu!” etc.), am avut asa, ca o tresarire – sa fi fost oare premonitie?

Ajung la Lisabona s.a.m.d. Ma trezesc eu dupa prima noapte dormita la camin si dau cu ochii de colegele mele de camera portugheze. In acea clipa fatidica, am simtit cel mai mare soc lingvistico-neuronic al vietii mele. A fost ca si cum m’ar fi aruncat cineva din Turnul Babel si as fi dat cu fundul de pamant. Efectiv nu am mai putut sa gandesc. Mintea mea s’a oprit ca un ceas caruia i’a lesinat cucul: pur si simplu nu am stiut in ce limba sa… gandesc! Si am stat asa timp de cateva clipe care de fapt au fost ore care mie mi s’au parut ani, dupa care am zis “Buna dimineata” intr’o romano-portughezo-englezo-aborigeana deosebit de stricata si am fugit.

Si asa se face ca de aproape 2 luni sunt aici, intr’o fuga perpetua. Fuga lingvistica, zic. Cand portugheza, cand engleza, cand romana, nici sinapsele nu’mi mai ies cum se cuvine. Cel mai flagrant este sub influenta lui Bachus, cand fac o combinatie atat de letala din toate limbile pe care le stiu incat fraza pe care o aud cel mai des este: “Sorry, I don’t understand you”. In ce limba sa le raspund ca nici macar eu nu ma inteleg?

Oricum, deocamdata romana mea se tine tare, o vorbesc la fel de bine. Doar ca mai am unele probleme cu pluralul substantivelor, care se tot incapataneaza sa’mi iasa prost, incat presimt ca ma voi transforma in automat de perle. Si mi se intampla si mai des sa’i intreb pe portughezi “How are you?” (in conditiile in care engleza lor aduce a japoneza mea, care se limiteaza la “Sayonara”) si pe strainii neportughezi “Tudo bem?”, cauzandu’le adesea nelinisti metafizice.

*Ulterior, la cursul de psiholingvistica am aflat ca ceea ce suferise David in acele momente a fost un fenomen cunoscut sub numele de anomie (sau tip-of-the-tongue), caracterizat prin imposibilitatea de a denumi cuvantul la care te gandesti, fenomen explicabil prin functia incrementala a creierului uman, fapt care indica modul in care mintea noastra planuieste structura fonetica, morfologica, sintactica si semantica a discursului pe care vrem sa’l transmitem. Suna romaneste ce zic eu aici?

11 thoughts on “Eu don’t percebo…

  1. :))
    Na bine, acuma dupa ce am ras, devenind serioasa, sa stii ca si mie mi s-a intamplat. Eram in Germania, acum vreo 4 anisori, pe vremea aceea studenta la franceza-engleza (limbi pe care le vorbeam zilnic)cu niscai cunostinte de limba germana ma infiltrez eu printre prietenii verisoarei mele: o italianca, un francez si un neamt ce n-avea habar de nici o alta limba decat a ma-sii.
    Vorbeste cu toti 4 (cu vara-mea vorbeam in romana), astfel incat sa te priceapa. Si nu vrei sa stii ce salata occidentala a iesit din conversatia noastra, cand neamtului ma adresam in romgleza, francezului in franceza, verisoarei mele si italiencei in italo-germana.

    Na, ca sa vezi ca nici romana nu mai are nici un sens, dupa toate explicatiile astea. :))
    oricum, cand revii pe meleaguri mioritice, o sa vezi ca iti revii. Pana atunci, exprima-te cum iti vine la gura.😉

  2. mda… si eu care credeam ca sunt singura😛

    cam asa mi-a fost si mie in concediu… in Spania fiind, m-am chinuit sa ma inteleg cu restul lumii intr-un amestec ciudat de italiana-spaniola-engleza…

    si prima reactie cand am coborat din avion in Bucuresti, dupa o saptamana in care spaniola a fost la putere in jurul meu, cateva secunde nu mi-am dat seama in ce limba vorbesc oamenii in jur… si nu glumesc🙂

  3. ce’am mai ras, mai:))

    mi se pare normal ce patesti tu acolo;))

    mai ales ca mai patesc chiar si eu din cauza ca ma uit la prea multe seriale:))[seriale, iti dai seama…:))]
    in vara, cand imi petreceam juma’ de zi uitandu’ma, nu mai putea sa gandesc in romana si nu’mi mai veneau cuvintele decat in engleza:))

    asa ca te inteleg:))

  4. sa stii ca si noi astia de la mate-info suntem oameni, da, da… si citit mai mult decat aia de la stiinte sociale, chiar daca facem cu aceeasi profa, da pe noi nu prea ne suporta si ne obliga sa citim:)) pe ei nu😐

    deci rog putin respect!

  5. :)))mie mi se intampla in bruxelles sa incurc tot timpul spaniola cu franceza. daca vorbesc cu un spaniol clar incep in spaniola si termin in franceza si invers. tot timpul imi vin cuvintele mai repede fix din limba in care nu ma intelege nimeni🙂 si atunci o dau cu engleza si gata🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s