Toate drumurile duc la Rom…ania?

Pana sa ajung la Lisabona, aveam deseori acelasi cosmar: ca, in momentul in care o sa ma intrebe cineva de unde sunt, toata lumea o sa fuga mancand pamantul la auzul cuvantului “Romania”. Deja simtem ca ma complexez vazand cu ochii si imi jurasem ca o sa’mi ascund pasaportul visiniu in cel mai ascuns colt al cutiei cu sosete. Dar mare mi’a fost mirarea cand am constatat ca Romania e “simply surprising” chiar si in afara ei (si a campaniei de promovare).

Intr’o zi am cunoscut o italianca. Toate bune si frumoase pana cand a trebuit sa raspundem la temuta intrebare “Where are you from?”, moment in care, cu jumatate de glas, asa mai pe sub masa, am zis “Romania”. Si atunci s’a intamplat ceva extraordinar. Nu, nu ne’a lovit nici un meteorit si nici n’a fost eclipsa totala de luna. Italianca a facut niste ochi mari si ne’am blocat cand am auzit’o zicand: “Ce faci? Iubesc Romania!” Si ne’a povestit ca a invatat ceva romana si a facut si un curs de vara la Constanta si ca vrea sa se intoarca.

Apoi am cunoscut o mexicanca foarte draguta care ne’a povestit ca a studiat romana la ea acolo in Ciudad de Mexico – mai exact, la capatul opus al pamantului. Si ca profa lor romanca le’a gatit cozonac si le’a povestit de tuica (pe care mexicanii o asociaza instinctiv cu tequila lor) si ca viseaza sa vada Bucovina.

Intr’o noapte, in Bairro Alto (cartierul tuturor posibilitatilor)) am dat peste un lituanian care nu stia alta limba straina decat engleza, dar avea cel mai vast vocabular de injuraturi cu putinta, in cele mai diverse limbi. Si jur ca ne’a uns la inima cand l’am auzit zicand un “Sugi pula” intr’o romana impecabila si plina de patos, fapt care ne’a facut sa ne simtim efectiv ca acasa. Tot atunci am cunoscut si un portughez care a fost foarte incantat sa auda ca suntem din Romania. Si ne’a povestit ca a avut un coleg de apartament timisorean care i’a povestit totul despre manele si l’a invatat un lucru esential: “Du’te’n pula mia!”, cuvinte pe care le rosteste cu un accent de Timisoara teribil de amuzant.

M’a enervat un rus. Cans a auzit cum ma cheama, zice: “Irina is a Russian name! Where are you from?”. Evident ca i’am dat idei noi cand am zis Romania, pentru ca lucrul de care imi era cel mai teama s’a si intamplat: “Oh, Romania! Then you know Russian!”, dupa care a mormait niste cuvinte complet ininteligibile – probabil rusa. “No, I don’t speak any Russian” si am continuat sa’l detest in sinea mea, pe el si pe tot neamul lui rus.

Insa cel mai revelatoriu eveniment s’a petrecut unde altundeva decat in toaleta unui club, unde, in timp ce stateam la coada (ca doar la fete e mereu agitatie mare), am cunoscut o simpatica angolana. Si cum se intampla de obicei cand lumea sta si asteapta, am intrat si noi in vorba. Cand am mentionat cuvantul “Romania”, a avut o reactie foarte… suprinzatoare – a fost ca un soi de strigat de lupta, ma asteptam din clipa’n clipa sa napadeasca amazoanele peste noi. Si mi’a povestit ca prietenul ei a parasit’o pentru o romanca si de atunci si’a jurat ca o sa urasca toata natia mioritica. Dar s’a intamplat sa cunoasca o alta romanca, de data asta una “incredibil de misto” (traducere aproximativa pentru o expresie de slang portughez – “bué de giro”), care a impresionat’o profund si s’a gandit ea sa investigheze tema “Romania”. Si unde altundeva decat pe guglea, unde a descoperit ca romanii sunt plini de superstitii, cred in vrajitoare si in magia alba, neagra si de toate culorile, practica spiritism si alte chestii la fel de fascinante. De unde rezulta ca: “Romania e ca Angola! Voi nu sunteti nici europeni, nici africani, nici rusi, sunteti romani si’atat! Si noi angolanii suntem tot asa, nu facem parte de nicaieri. Romania si Angola sunt la fel, ce misto!”.

Ei bine, sper ca vi se umfla pipota’n voi acum ca ati aflat ca suntem frati cu angolanii si tare ma bate gandul sa lucrez la un eseu de genul “Romania si Angola: idei in dialog”… Oricum, cert e ca nu suntem cu nimic mai prejos decat oricare natie, asta mi-am dat eu seama aici, asa ca nu mai simt nici un fel de jena ca-s romanca.

11 thoughts on “Toate drumurile duc la Rom…ania?

  1. stiu ca suna dubios, dar sentimentul de “acasa” nu se compara cu nimic pe lumea asta. E un soi de enjoying the small things of life :))

  2. ce frumos… ma simt plina de emotie :)) nu stiu exact de ce, dar… probabil ca am o zi buna :-?? deci nu e datorita postului tau ;))

    da, este chiar fenomenal ce se intampla… recunosc ca nu ma asteptam.

  3. ah, si sa spui merci ca ai cunoscut-o pe angolana dupa ce a intalnit ea o romanca “incredibil de misto”, ca altfel iti luai o bataie… :))

  4. =))))))))mai, Barbie, is la lucru, ce mama naibii? Sa ma faci sa rad in halul asta. Sa mai citesc si comentariile astea si sa ma prapadesc si mai mult de ras? E mic monitoru’ asta, nu intra toate convulsiile mele in perimetrul lui.

    Oricum ma bucur sa aflu tot ce ne-ai povestit tu aici. Si sa stii ca putinii straini pe care ii cunosc si eu au o parere buna despre Romania. Da’ nu-s italieni.😀

  5. @sora verde, chiar era bataioasa angolana, se vedea pe ea asa – stii cum sunt negresele, muschi din cap pana’n picioare :)). Si eu i’am multumit bunului dumnezeu ca am cunoscut’o la momentul oportun :))

    @Tomata draga, rasul e sanatos si sporeste randamentul, da? asa ca mi se pare gresit sa nu ai voie sa razi la munca. Ma rog, gresit e sa citesti bloguri in loc sa muncesti… tz tz tz… Ce fel de om esti tu? Nu’mi spune, ca stiu: esti romanca :))

  6. Heh, cunosc sentimentul; reactii asemanatoare am primit si eu asta-vara in Grecia. Si e, intr-adevar, o usurare🙂 M-asteptam sa ma urasca toti grecii si toti turistii, dar chiar nu s-a gasit nimeni care sa strambe din nas.

    1. A, pai grecii fac mamaliga si mujdei cu noi de ani de zile, suntem bineveniti acum la ei. Nu ca in 1995 cand am fost eu prima data, cand mai aveau putin si ma dadeau afara din magazine cand auzeau de unde vin.

  7. @Visare: e o surpriza chiar placuta, intr’adevar, te face sa te simti taaaaare bine sa stii ca nu te stigmatizeaza nimeni pt. ca vii de la “Romanica”

  8. ha, foarte dragut. Si eu am avut surprize placute dupa ce mi-am dezvaluit nationalitatea, si cert e ca acum o zic un pic mai tare si mai sigura pe mine decat la inceput🙂

  9. Cu baietii astia de cultura (adevarata) latina e mai simplu ca ei stiu mai multe despre noi, plus ca-s hoarde de români de toate felurile pe la ei: cu italienii n-a trebuit sa-mi justific niciodata existenta spre exemplu.
    Dar cu francezii (se dau latini da’ nu-s).. vai si vai… aaa, deci stii ruseste, nu? aa, tarile astea noi in Europa noi nu prea le cunoastem (crrrrr, unde-i un cutit sa le tai beregata?), aaa, aveti multi turci la voi nu? de-aia sunteti bruneti ca aveti turci multi.. Vai si-amar. M-au intrebat vreo 2 proaste daca scriem cu chirilice..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s