Caragialisme. Ofticatul

Cine este Ofticatul: Ofticatul este un personaj complex, fara de care lumea nu ar mai fi astazi ceea ce este. Daca Adam nu s’ar mai fi ofticat ca Eva a mancat mar si el nu, iar Cain nu i’ar fi dat una’n cap lui Abel (de ciuda), atunci ce’am mai putea cauta noi pe pamant? Termenul provine de la substantivul frantuzesc ophtique, care a disparut insa din vocabularul francez contemporan, desi in limba romana este intalnit destul de frecvent in vorbirea curenta.

Portet-robot: Ofticatul n’arata bine la trup. Daca e prea scund, moare de ciuda ca’i pigmeu. Daca’i prea inalt, se oftica ca da mereu cu capul de prag (al de sus). Daca e prea slab, ii e ciuda ca nu pleaca liftul cu el, iar daca e prea gras, tot ca nu pleaca liftul cu el, dar din motive adverse.

Portet psihologic: Principala trasatura a ofticatului este vesnica nemultumire metafizica, insotita in marea majoritate a cazurilor si de o nefericire (sau, daca vreti, in termeni stiintifici, o NF) acuta. Studiile clinice arata ca ofticatul sufera si de SMCP (Sindromul Muri’i’ar Capra Vecinului), precum si de CTMVAVMB (Complexul Tu’va Mama Voastra a Alora de va Merge Bine). Statisticile au demonstrat ca 4 din 5 ofticati sunt antisociali, prezenta celor din jur amflificandu’le depresia din cauza motivelor de oftica pe care le genereaza.

Cum recunosti un ofticat: Ofticatul este foarte usor de recunoscut dupa privirea intunecoasa pe care o arunca sub forma de ghiulea spre oricine si dupa fruntea vesnic incruntata, pentru a oferi suport fizic aruncarii privirii-ghiulea. La o analiza mai atenta se poate remarca si buza umflata pe care ofticatul incepe sa o arboreze din secunda 2 dupa ce ii suna ceasul dimineata. De fapt, primele 3 lucruri pe care ofticatul le face inca de dinainte de a se ridica din pat sunt: aruncarea privirii-ghiulea, incruntarea fruntii si umflarea buzei (neaparat in aceasta ordine).

Mediu de viata: Ofticatul poate fi intalnit oriunde, atat in marile aglomerari urbane, cat si in satele pierdute de pe diverse varfuri de munte, cu o densitate a populatiei egala cu suma glumelor bune pe care le face Banica Jr. in timpul oricarei emisiuni.

Ocupatie: Ofticatul face exact ce stie el mai bine: se oftica de mama focului. Daca e urban, moare de ciuda ca n’a prins loc in metrou la 8 dimineata, fapt ce o sa’i strice instantaneu dispozitia (oricum stricata) pana la urmatoarea stare de oftica (oftica ce apare dupa nici 2 minute, cand isi aminteste ca n’a prins nici Compactul, si nici Ringul in dimineata asta). Daca e rural, practica aceeasi activitate, cu mici variatiuni tematice (ex. se oftica ca vaca lui nu’i la fel de grasa ca a lu’ Costica sau ca n’are si el cablu ca Mandita lu’ Borhot).

Rolul ofticatului in societate: Ofticatul se ocupa cu aruncatul privirii-ghiulea catre orice cetatean X care la un moment T ar putea detin un obiect Z pe care ofticatul O nu’l va detine in veci, unde

∙(X+Z)∙T≤O³+

 

echivaland cu nefericirea la puterea a treia a ofticatului O care devine negru de ciuda, adica). Alta indeletnicire este incruntarea instantanee a fruntii la un interval de 2,(3) secunde, cu pauze scurte de 80 milisecunde, in care ofticatul isi descreteste fruntea pentru a ridica din sprancene, reactie generata de uimirea de a zari un obiect cu o putere de ofticare mai mare de pana la 4,31 ori decat de astepta. Aceste 2 activitati descrise mai sus sunt insotite de reactia fiziologica normala de umflare a buzei cu o viteza de 5m/s, in momentele de oftica (in medie, 25 ore/zi). Singurele momente in care ofticatul simte xa si’a indeplinit menirea pe pamant sunt acelea in care reuseste sa raspandeasca oftica in jurul lui, oftica care se manifesta de cele mai multe ori in cazul colegilor de breasla ai ofticatului, aka a altor aruncatori de privire-ghiulea, incruntatori de frunte si umflatori de buza.

 

In curand: Culărul.

Advertisements