A fost odata ca niciodata…

scan0002

… o fetita. Cu unghiile roase, cu genuchii juliti, tacuta si antisociala. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Nu imi mai rod unghiile de printr’a 8a si nici nu’mi mai julesc genunchii (acum doar mainile mi le mai umplu de zgarieturi si cicatrici, nu ma am bine cu fierul de calcat), nu mai sunt chiar asa tacuta, dar antisociala voi fi pe vecie.

La cererea gemenei Flavia imi etalez si eu prima poza din clasa intai, cu mentiunea ca sunt mai tru, dat fiind ca noi nu aveam harta in spate, ci panoul cu litere. Iar caietul pe care se presupune ca scriam ii apartinea unui coleg care avea cel mai frumos scris din clasa – eu am avut o caligrafie total necaligrafica in primii ani de scoala, va dati seama ca doamna invatatoare nu ar fi vrut sa ma denigreze pe vecie afisand in poza propriul meu caiet plin de pete se cerneala si litere scofâlcite…

A se remarca totodata si tunsoarea bob, eram cu un pas inaintea modei – un pas mic pentru mine, dar mare pentru omenire, dat fiind ca Victoria Beckham a adus freaza asta in prim-plan abia prin 2005, iar poza e facuta prin ’94, daca nu ma inseala matematica (deci nu bag mana in foc ca mi’au iesit bine calculele).

Ii multumesc sora’mii fara de care nu as fi putut sa duc la bun sfarsit aceasta leapsa (dat fiind ca sunt la cateva mari si tari departare de poza cu pricina). Si ii mai multumesc inca o data pentru cele 3 mailuri identice pe care mi le’a trimis si tin sa o felicit ca a reusit sa treaca la toate tezele (stii ca esti mandria mea).

Iar acum lansez leapsa catre Ambasadoarea tuturor fluturilor si nefluturilorDora Smeagol Jr, Ana-neprintesa, precum si catre sora’mea (oricat de tru ar fi noua generatie). Pampoanele la control!

Advertisements