Between the East of my youth and the West of my future…*

img_0299What about now, what about today?

N’am mai avut un an asa bun de la Cernobîl incoace… Glumesc. Ba de fapt, nu glumesc, chiar m’am nascut in ’86, sunt generatia Cernobîl…

Luni frumoase, momente de vis, experiente noi, dar si depresii, deceptii… Ca’n viata, a oscila e omeneste.

Pe scurt: o iarna depresiva, o primavara agitata, o vara pe santier si o toamna in Portugalia.

Am ajuns departe, in spatiu (nici nu stiu la cati km departare) si timp (tocmai in decembrie, cine’ar fi crezut?)…

Am avut al 2’lea job “ca la carte”, unde, desi m’am simtit foarte bine, nu cred ca m’as mai intoarce vreodata. Nu e locul meu – si nu spun asta doar pentru ca e un santier…

Am cunoscut multi oameni faini, si aici, dar si acasa, de care mi’e foarte dor… Am invatat ca prietenii sunt de neinlocuit, dar ca niciodata nu e prea tarziu sa legi o prietenie noua.

Regrete au fost si vor ramane in continuare. Am facut si greseli, mi’am cerut si iertare, oricat de greu mi’ar fi mie sa fac asta.

Am fost superficiala. Prea orgolioasa. Emotiva. Stresa(n)ta. Dar si prietenoasa. Amabila. M’am implicat din toate punctele de vedere.

Am citit multe carti care m’au impresionat. Am vazut filme geniale. Am scris multe chestii care m’au facut  sa ma simt bine.

Am visat. Mult. Dar am si implinit cateva din visele astea. Lista continua…

A fost un an bun. Totii anii sunt buni…

Iar ce va fi sa fie nu stiu. Niciodata nu stii unde vrei ajunge.

Stiu ce’mi doresc totusi. Concret, sa’mi iau licenta, sa ajung la Tiramisu (oh, yeaaaah :D), in Polonia si poate la Lyon (nu stiu de unde atatia bani, sunt student somer), sa ma plimb, sa cunosc oameni, sa’mi fac propriile bijuterii, sa gasesc un job pe gustul meu.

Sa am mai multe nopti albe decat zile negre.

Sa fiu omul care vreau sa fiu.

Sa’mi gasesc locul pe lumea asta…

P.S. Asa gandesc eu, in hopuri, am o dispozitie de fraze scurte si cuvinte aruncate. E sfarsit de an…

*Cuvintele ii apartin lui Jack Kerouac, “On the Road”.