Leapsa de diaspora

De la Alina am preluat o leapsa la care as putea scrie zile intregi fara sa ma opresc, pentru ca subiectul ma pasioneaza maxim de ceva timp incoace, si anume trasaturile si ideile preconcepute pe care le avem cu privire la celelalte popoare. Dat fiind ca am cunoscut o sumedenie de natii, precum portughezi, nemti, italieni, polonezi, spanioli, belgieni, francezi, sloveni, slovaci, suedezi, turci, greci, dar si mexicani sau chilieni, am constatat ca mai toti avem pareri comune cu privire la celelalte popoare, deci preconceptele se perpetueaza in timp si in spatiu chiar si in secolul XXI, cand se presupune ca noi suntem cu mult mai deschisi si mai lipsiti de prejudecati decat parintii nostri. De exemplu, noi astia din tarile candva comuniste suntem bagati toti in aceeasi oala, pe numele ei Eastern Europeans, si mai toata lumea zice ca suntem toti la fel, ba unora mai ignoranti de fel le este greu sa ne si distinga intre noi ca natii. Ca suntem romani, sloveni, ucrainieni sau bulgari, pentru ei cam tot aia e. La inceput mi se parea oarecum trist, dar nu e nicidecum asa, chiar avem multe in comun si cand vine vorba de distractie cel mai usor ne e sa ne intelegem tot cu est-europenii decat cu alte neamuri mai occidentale. Francezii sunt increzuti si se considera ombilicum mundi, nemtii inca se mai cred o rasa pura, italienii sunt galagiosi si ametiti, nordicii sunt reci si seriosi… Cam astea sunt ideile general valabile pe care toata lumea le impartaseste, indiferent de tara din care provine.

Datoria mea, prin leapsa aflata in plina desfasurare, este sa vorbesc despre portughezi, despre parerile preconcepute pe care le aveam pana sa’i cunosc, despre ce s’a dovedit fals si ce a ramas adevarat, despre ce am aflat nou cu privire la lusitani…

In primul rand, credeam despre ei ca ar fi o natie foarte conservatoare si cu o educatie catolica rigida, tinand seama de toata istoria lor si de ceea ce a insemnat Inchizitia in Portugalia. Nimic mai gresit.  Absolut toti portughezii pe care i’am cunoscut se autodeclara catolici nepracticanti, nu merg la biserica decat la botez si la casatorie (de fapt, mai toate bisericile si catedralele lor sunt pline ochi de turisti si nu de enoriasi) si nici nu’si prea cunosc sarbatorile religioase, desi au zi libera pentru multe dintre ele. Ma rog, situatia este valabila in special pentru lisabonezi, pentru ca portughezii din restul tarii sunt mai credinciosi si mai conservatori, din cate am auzit.

Lisabona e emancipata, cosmopolita si libertina, e genul ala de oras in care poti sa umbli imbracat in cele mai excentrice haine, sa ai cele mai ciudate frizuri sau sa zburzi beat/drogat in mijlocul strazii si nimeni nu s’ar uita urât la tine. Iar lisabonezii au aerul unor oameni care le’au vazut pe toate in viata si ca nimic nu i’ar mai putea lua prin surprindere. Exista enorm de multa populatie gay, precum si o sumedenie de turisti si de straini care locuiesc aici pentru mai mult timp, asa ca sunt foarte obisnuiti cu toate natiile.

Stiam despre ei ca sunt amabili si prietenosi, ceea ce mi s’a confirmat din plin. Pe strada, toata lumea e incantata sa te ajute, ba chiar merg cu tine sa’ti arate pe unde s’o iei (mai ales ca le e tare greu sa distinga stanga de dreapta, asa ca prefera sa se plimbe cu tine cativa pasi, cred ca le solicita mai putin concentrarea). Si in magazine, restaurante, cofetarii, baruri etc. sunt amabili si’ti raspund la toate intrebarile, vrute si nevrute (de exemplu, in primele saptamani, noi mereu intrebam prin patiserii cum se cheama prajitura aia sau ailalta si toti ne prezentau toata gama cu zambetul pe buze). Odata, cand eram in Évora, ma chinuiam cu niste prietene sa descifram harta pentru ca nu cunosteam deloc orasul si un nene care trecea pe langa noi s’a oprit sa ne intrebe daca ne’am ratacit si daca avem nevoie de ajutor, ceea ce mie mi s’a parut teribil de dragut.

Mai stiam despre portughezi ca au o gastronomie aparte, cu mult bacalhau si toate felurile de prajituri si prajiturele. Asa si este, fac niste mancaruri si niste dulciuri geniale, dar nu mananca doar peste si fructe de mare, ci si mult porc, de exemplu, nu cum imi imaginam eu, peste de 3 ori/zi. Si au vinuri bune, cum era de asteptat, si sunt foarte mandri de ele si le consuma cu toate ocaziile.

Toata lumea zicea despre portughezi ca’s frumosi si ca arata foarte bine. Este perfect adevarat in cazul barbatilor portughezi, multi asa si sunt, inalti, bruneti, placuti, sexi si tot ce vreti, desi in general media de inaltime a populatiei portugheze nu este neaparat una ridicata (singurul aspect care pe mine una ma irita). Oricum, in viata mea n’am vazut vatmani, soferi de autobuz, vanzatori sau taximetristi asa de sexi ca’n Portugalia, asta o spun cu mâna pe inima, desi de obicei nu prea am cine stie ce inclinatie spre asemenea clase sociale, insa de multe ori nu ai cum sa nu’ti fuga ochii😀. Reversul medaliei sunt femeile portugheze, care sunt scunde, sterse, unele chiar urâtele. Insa ce apreciez eu mult la portughezi este podoaba capilara – si ei, si ele au un par de reclama, mai ales daca il si ingrijesc cum se cuvine.

Ce am aflat eu despre portughezi e ca sunt cascati si uituci si total nepunctuali. Înârzie cel putin 15 minute cand trebuie sa ajunga undeva, cursurile chiar daca ar incepe la fix (asta presupunând prin absurd) portugezii oricum nu prea ajung in prima jumatate de ora si intra in sala fluierând sau cu castile în urechi. Însa ce e fain e ca desi toata lumea întârzie, nimeni nu se grabeste, asa ca’si traiesc viata într’o permanenta stare de relaxare. Se zice ca stress is not a Portuguese word, ceea ce e perfect adevarat – cred ca n’am vazut in viata mea un portughez stresat, nici macar nervos. Toata lumea este calma, abia se misca, nimeni nu da peste tine la metrou (cum se intâmpla zilnic in stim-noi-care-capitala-europeana), n’am primit nici un ghiont in aceste luni de zile si pe bune ca e un sentiment foarte atipic sa te urci in metrou la ore de vârf si sa poti respira in voie sau sa nu fii calcat în picioare.

Ce am mai remarcat eu la portughezi e ca sunt o natie de lenesi prin definitie. Cred ca oamenii astia ar face orice numai sa nu munceasca, se întind la vorba cu orele, trag de timp, se învârt de colo-colo… Nimic nu se deschide mai devreme de 9 dimineata, iar seara la 7 toate magazinele sunt inchise (exceptie fac doar centrele comerciale mai mari). Fain e ca efectiv nu poti sa te enervezi pe ei când ii vezi asa, pe mine ma amuza sa constat ca noi românii nu sunteam neaparat cea mai lenesa natie din lume, ba ma simt chiar harnica pe lânga ei (si nu uitati ca ma cheama Lene!).

Majoritatea portughezilor vorbesc prost orice limba straina. Nici macar tinerii nu stiu prea bine engleza, desi am remarcat ca baietii vorbesc mai bine decât fetele – nu prea’mi explic cum de reusesc. De exemplu, la mine la camin, din vreo 40 de fete, doar 2-3 vorbesc fluent engleza si alte 3-4 mai inteleg cât de cât. Zilele trecute niste tipe îi ziceau uneia dintre tipele care stiu engleza ca sigur o sa ajunga în Anglia ca prea vorbeste bine. M’a bufnit râsul instantaneu. De alte limbi straine nici nu mai mentionez, mai ales ca v’am povestit deja cât de repede se lipeste germana de colegii mei portughezi.

Portughezii nu sunt o natie de o inteligenta sclipitoare, ci mai degraba average, sa zicem. Eu aveam emotii la început, dat fiind ca nici nu stapânesc limba asa cum mi’as dori eu, si ma gandeam ca o sa ma simt complet eclipsata la cursuri. Însa n’a fost deloc asa. Nu doar pentru ca as avea eu o minte deosebit de agera (ceea ce si am, ati vazut cum le am cu matematica), dar si pentru ca de multe ori colegii mei portughezi mai dau niste raspunsuri de ma si bufneste râsul si ma fac sa ma întreb daca oamenii astia chiar gândesc…

Sincera sa fiu, as mai avea câteva chestii de îndrugat, dar chiar nu vreau sa ma întind obscen de mult, nu cumva sa va creasca dioptriile citindu’ma😛.

Mi’ar placea sa ne povesteasca acum Gemenele despre belgieni (ca doar nu degeaba traiesc ele într’o Varza de Bruxelles), sa ne zica si Nicoleta cum i se par americanii, iar Lola sa se dea si ea cu parerea despre portughezi, mai multe opinii nu strica niciodata. Între timp, astept si povestile Zânei despre francezi si cred ca si Super-Andrea ne’ar mai putea zice vreo doua vorbe despre ei, ca doar a trait printre ei cândva, iar Tomata poate are si niste bârfe despre nemti, daca nu ma înseala memoria.

Si mai stiu eu niste persoane care ar avea niste povesti frumoase de zis, daca reusesc sa le fac sa scrie o sa iasa ceva foarte fain, sunt sigura…

13 thoughts on “Leapsa de diaspora

  1. Mama, da’ frumos ai scris.
    Deja ma uit sa vad cand e urmatorul avion spre Lisabona, sa vad si eu barbatii bruneti, prietenosi si frumosi si sa mananc dulciurile alea pe care le tot lauzi.
    Dezvolta faza cu inaltimea medie… 1,70? 1,75?😀

  2. ei bine, ele au in medie vreo 1.63-1.64, iar ei cam 1.75 sa zicem. Dar, din fericire, dintr’o mare fericire chiar, mai sunt si o groaza de tipi inalti ca niste zei :X…
    stiu, sunt uratei monstuletzii, dar pe astia ii ofera wordpress. Se pare ca pe tine te considera o aratare triunghilara si verde, cu antene parabolice :))

  3. Eu am cunoscut doar 3 portughezi la viata mea, dintre care 2 erau niste ciudatei🙂
    Aaaa, si nu te lasa inselata de zambetul de mai sus…razbunarea mea va fi crunta!!!

  4. LB, Portugalia scrie pe mine :)).
    Mihai, poate are legatura, printre altele, cu sentimentul ala de siguranta dupa care tanjim multe dintre noi (eu, de exemplu :D).

  5. @Mihai: sincera sa fiu, chiar nu m’am intrebat niciodata care ar fi motivele, eu doar am constatat faptele.

    @Alice: ok, ma pregatesc sufleteste de razbunarea ta, astept sa fiu zdrobita :))

    @Alina: adevarul e ca si pe mine tot Portugalia scrie. Stiu ca nici n’am plecat, dar abia astept sa ma intorc aici…

  6. Tu chiar ai gasit vreodata ceva la Zara care sa-ti si vina? In vremea cand cautam rochie mai deosebita, am gasit doar chestii ce pareau ca-s facute pentru tipe de peste 1,80.

  7. Eu daca intru in Zara, ies de acolo cu cel putin 100 de euro in minus. Hainele si acesoriile lor imi vin manusa, pe cuvant (si din nefericire pt. contul meu care se tot subtiaza), desi recunosc ca rochie nici eu n-am gasit.
    Cel mai tragic a fost la Mango, unde am probat ultima data nici mai mult, nici mai putin de 7 rochii. Cifra fatidica, nici una nu mi-a venit! E incredibil, nu stiu cum croiesc oamenii aia rochiile. Zici ca-s facute toate pt. pre-mama!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s