Chimie pura

Eu cu chimia nu prea m’am avut bine. Mai exact, am detestat’o cu pasiune, dar asta mai mult din cauza profelor care prinsesera un asa de mare drag de mine, incat ma scoteau la tabla doar ca sa rezolv cele mai complicate reactii. Profa din generala avea o tehnica speciala. Intra in clasa si zicea: “Cine vrea sa’nvete chimie sa iasa la tabla!” (deci n’ai cum sa inveti chimia altfel decat cu creta’n mana). Bineinteles ca nimeni nu era strabatut de astfel de dorinte excentrice si toti eram cu capul mai mult pe sub banca sau prin ghiozdan. Si atunci rostea cuvintele magice: “Ene! La tabla!” – si nici nu vroiam sa’nvat chimie… Iar profa din liceu facea altfel: cand asculta, scotea la tabla o armata de oameni si le dadea reactii din ce in ce mai complicate. Iar pe mine ma aculta fix in momentul in care complexitatea problemelor rivaliza cu descoperirile laureatilor premiului Nobel pentru stiinta. Adica umpleam doua table si nu mai terminam. Si primeam o nota de mai mare frumusetea, variind intre 5 si 8. Sta’i’ar reactiile in gat sa’i steie!

Si au mai avut loc si niste incidente care mi’au creat o fobie pentru chimie. Odata, mi’am varsat niste acid sulfuric in palma si m’am panicat cumplit de tare, chiar imi inchipuiam ca o sa’mi arda mana in asa hal incat o sa’mi pice de la cot in jos. Apoi am mai facut un atac de panica si cand mi’am turnat niste suc gastric pe mine, am fost ferm convinsa ca o sa inceapa sa’mi digere pielea si oasele. Prostii de’ale mele, nu m’am ales cu boli de piele, ci cu un miros persistent de suc gastric (care puuuuuuuteeeeee – mi’a marcat pe veci simtul olfactiv, n’o sa pot sa uit niciodata daful ala) si cu o mustrare serioasa ca am irosit bunatate de substanta. Am aflat ulterior ca de fapt toate substantele pe care le foloseam noi in laborator sunt de fapt diluate, ca sa ne protejeze in cazul eventualelor accidente – eu sunt prototipul de fiinta impiedicata, mai ales cu eprubeta in mana, precum si cu paharul Berzelius si cel Erlenmeyer sau cu turnesolul si fenolftaleina… Dupa toate experimentele de laborator, nu’mi mai amintesc decat ca hidrogenul arde cu flacara albastra (am dreptate sau visez?)

Si m’am chinuit ani la rand sa invat tabelul periodic, desi abia am reusit sa retin gazele rare, oricat de mult mi’am dat eu silinta sa compun rime si cuvinte cu sens din toate elementele alea fara nici un sens. Iar acum, dupa ani si ani, pot sa’i urez lui Mendeleev sa’si agate tabelul in cazanul cu smoala unde va arde el pe veci pentru ca altul mult mai destept ca el a inventat ceea ce se cheama Tabelul Periodic al Minunatiilor.

The Periodic Tabel of Awesoments merita agatat in orice cui care se respecta, iar geniul care l’a creat merita macar un Oscar, daca nu chiar un Nobel (pentru pace – pacea sufleteasca a oricarei fiinte obligate sa studieze chimia). Incepe in forta cu Bn (Bacon), Bt (Batman) si Chuck Norris*, trecand apoi prin toate elementele indispensabile vietii pe Pamant: Me (Motorcycle), Co (Computers), Sx (Sex), Br (Beer), C (Chocolate), Su (Sunglasses) si multe alte minunatii, organizate stiintific in grupe de elemente inrudite. Asta’i adevarata chimie, nu sucul ala gastric imputit!

*Chuck Norris nu are un simbol, explicatia fiind urmatoarea: “Chuck Norris used to have a symbol, but he kicked it in the face!”

tblofawesome

Advertisements