Mesaj

Scriu aceste randuri de departe, din trecutul celor 2 fus-orare care ne despart şi al celor câteva mii de kilometri, ştiind că, deşi nici timpul şi nici distanţa nu scad, ziua în care ne vom regăsi pe acelaşi fus-orar plictisit de Bucureşti se apropie cu paşi mărunţi şi repezi.

Omul care am fost eu candva e departe, nu ştiu dacă în viitor sau în trecut, însă în nici un caz nu e cu mine. Poate a ramas acolo, voi ştiti mai bine. Îl simţiţi de fiecare dată cand spuneţi “Ene” şi când speraţi ca eu să vă aduc pe drumul cel bun. Daca mă aşteptaţi să vă spun ce e bine şi ce e rău, cum făceam cândva, sau să vă trezesc conştiinţa, cum doar eu eram în stare s’o fac, atunci vă anunţ că nu am nici puterea şi nici intenţia de a vă scoate din depravarea în care vă scăldaţi. Asta pentru că depravarea mea e şi mai mare, aşa că n’aş îndrăzni să fiu tocmai eu cea care aruncă cu piatra, în acelaşi păcat trăiesc şi eu. Păcatul nepăsării. Sau, mă rog, al nepăsării faţă de tot ce înseamnă facultate, licenţă ş.a.m.d. Pe Ene cea de altădată nu trebuie s’o căutaţi prin Lisabona, ci mai degrabă prin vreo groapă pe şantier sau prin toaleta gândacoasă de la faculta sau poate prin biblioteca roasă de şoareci sau prin Spring, la un ceai de mango sau, cine ştie, prin Cărtureşti, suspinând după cărţile scumpe de la Oxford. Adică peste tot şi nicăieri, s’a risipit…

Şi ca să continui să fiu poetică, o s’o dau acum în registrul biblic. Adevăr vă spun vouă, nu trebuie sa ma aşteptaţi ca pe a 2ª venire a Mântuitorului, nu o să vă procopsiţi cu nici o revelaţie divină când m’oţi vedea. Revelaţia trebuie căutată atent şi adânc, cel mai probabil dincolo de faculta (poate la concert la Depeche, vreţi să vă spun şi ce gazon? ). Mă opresc aici cu revelaţiile că rămân evangheliştii fără materie primă. Dar dacă ma aşteptaţi să vă spun poveşti şi să tragem nişte beţii crunte împreună, atunci pregătiţi’vă că sosesc!

Nu mi’am închipuit niciodată că ar putea fi definitiv, că odată ce pleci nu vei mai putea găsi drumul pe care l’ai parcurs până atunci. Că de fiecare dată când vei privi înapoi nu vei mai vedea decât ceaţă. Şi că “finding your way” nu mai sunt de mult vorbe goale, ci singurul gând care te mai leagă de lumea asta. Nu ştiu dacă am ajuns un om mai bun sau mai rau, mai frumos sau mai urât, mai curajos sau mai laş. Şi nu ştiu nici dacă sunt mai fericită decât înainte, dar am devenit conştientă că limitele ţi le impui singur şi nu că trebuie să’i laşi pe ceilalţi sa te îngrădească.

Tot ce ştiu e ca sunt alt om.

Un om pentru care casă nu mai înseamna acasă. Pentru care dorul de ducă anuleaza până şi instinctul de supravieţuire. Un om care nu’şi mai găseşte locul. Un om cu infinit mai multe vise şi planuri decât bani în portofel, dar pentru care sky is the limit

Cu alte cuvinte, pregătiţi covorul roşu că sosesc (deşi Băneasa în combinaţie cu covor roşu dă un oximoron de toata frumuseţea)…

Advertisements

D’ale carnavalului

Când eram eu tânără şi neştiutoare, trăiam cu impresia cum că carnaval există doar la Rio şi la Veneţia. Nimic mai neadevărat, carnaval e în toată lumea (mă rog, mai puţin în Europa de Est – mă bucur că am luat cu împrumut Valentine’s, ceva frumos nu eram şi noi în stare!). Deci şi în Portugalia, cum era de aşteptat, că doar portughezii sunt mari amatori de sărbători în general, au atâtea zile libere de nici ei nu mai ştiu pentru ce…

Carnavalul în general e o chestie uimitoare şi complet nebunească. Lumea chiar se întoarce cu susul în jos şi e permisă orice excentricitate ţi’ar putea trece prin cap, nimic nu e prea scandalos şi orice este suficient de bun pentru a fi carnavalesc… Şi ca să vorbesc despre ce am văzut cu ochii mei, o să vă spun despre ce a fost în Lisabona. Cum era de aşteptat, tradiţiile în general nu prea sunt bine conservate în capitală, aşa că dacă vrei să vezi un carnaval tipic portughez, atunci e musai să te duci undeva într’un orăşel sau printr’un sătuc, unde esenţa catolică a sărbătorii este păstrată ş.a.m.d. În Lisabona carnavalul a însemnat 2 zile libere, o paradă nebunească în centru, cu lume costumată în cele mai hilare moduri cu putinţă, cu fanfare şi muzică braziliană, cu fetiţe prinţese şi băieţi spider-mani alergând în stânga şi’n dreapta şi urlând din toţi plămânii (şi mulţi plămâni mai aveau, doamne! :D). Şi acum nişte poze superbe (care evident că nu îmi aparţin, am lăsat studenţii de la artă să’şi facă treaba în voie, că doar au şi talentul, şi sculele necesare):

carnaval-1

carnaval-2

carnaval-3

carnaval-4

carnaval-5

carnaval-6

carnaval-7

carnaval-8

carnaval-9

carnaval-10

carnaval-11

Evident că orice carnaval care se respectă va continua şi după lăsarea întunericului, ba chiar se va înteţi odată cu aburii alcoolului, cum era de aşteptat. Dacă Lisabona e un oraş nebun la lumina zilei, închipuiţi’vă ce face noaptea din ea! Bairro Alto este locul unde de obicei tot tineretul îşi bea ficaţii, fiind un cartier cu străzi înguste, paralele şi pline ochi cu baruri de toate orientările (sexuale, se înţelege), unde cu toţii devenim fraţi întru alcool. De carnaval a existat un soi de maraton al shoturilor, în care fiecare persoană costumată primea un tichet cu care avea dreptul (şi îndatorirea morală) de a întra în 12 baruri şi da pe gât câte un shot (pacat că erau toate cu vodcă, n’a prea existat diversitate). Noi ne’am oprit la 7, că ajunsesem cam târzior, dar 7 este totuşi o cifră magică, chiar şi când vine vorba de shoturi… Mai are rost oare să menţionez ce face carnavalul (şi alcoolul) din om? Mai bine să arat – de data asta, pozele îmi aparţin, pozele pe vreme de beţie sunt specialitatea mea, e momentul în care studenţii de la artă se târăsc pe jos :))

sany35361

De carnaval, până şi gheişele vor mărunt

sany35391

O armată de scufiţe, care de care mai roşie…

sany35491

O lume nebună, nebună…

carn2

Şi acum un scurt tutorial despre Cum se fabrică o zână (deşi sunt conştientă că ascultătorii mei ar prefera unul despre cum să devii o barbi sau cum să măreşti poza de la Hi5 în 10 paşi mici). Experienţa mea de zână mi’a demonstrat că aripile exercită o adevărată fascinaţie pentru întreaga floră, faună şi umanitate care se perindă pe lângă tine, aşa că trebuie să se regăsească negreşit în oricare reţetă a succesului! O idee de outfit de zână:

sany35661

Rochie Dika, pantofi Zara, plic Stradivarius, bentiţă cu strasuri Accessorize, cercei Promod, brăţară Meli Melo, aripi şi baghetă magică (de împrumut)

*Mai multe poze cu mine cea zână veţi vedea pe Facebook.

La care se adaugă mult make-up fantezist, în diverse culori la fel de fanteziste, că doar e carnaval, ce puii noştri?! Şi un mic sfat pentru cele care vreţi să vizitaţi Lisabona şi Portugalia în general: să vă ferească Sfântu’ să vă luaţi tocuri, că s’a zis cu sănătatea vostră mintală! Pentru că mie una carnavalul mi’a luat şi minţile pe care le mai aveam, după atâtea luni de Portugalia a trebuit să mă conving abia acum cât de nenorocită poate fi calçada portuguesa (pavajul cu care fac ei şi străzile, şi trotuarele deopotrivă). Deci evitaţi orice fel de încălţări elegante dacă nu vreţi să vă petreceţi întreaga noapte smulgând de tocurile înţepenite printre pietre. Pff, de parcă n’aş fi fost destul de zână şi în converşi…

Odă lui Erasmus

erasmus

Statule român, UE, Comisie Europeană, UNICEF-ule, NATO sau care oţi mai fi voi, vă mulţumesc nespus şi peste fire că mă ţineţi aici pe banii voştri! Că îmi daţi de mâncare, de băut, un acoperiş deasupra capului şi, cel mai important, posibilitatea de a studia lucruri nemaivăzute şi nemaiauzite la noi acolo, pe’un picior de plai, pe’o gură de rai, posibilitate de care mi’e jenă să recunosc că n’am prea reuşit să profit, din cauză ca m’am concentrat în special pe celelalte aspecte pe care mi le oferiţi voi (mâncare, băutură şi alte alea din gama “doamne, iar ne’am facut praf”).

Noi, studenţii Erasmus din toate zările, vă suntem maxim de recunoscători pentru toate acestea şi promitem să fim în continuare tinerele speranţe care vor salva lumea de carii. Staţi fără griji, Europa e pe mâini bune cu noi, mai ales când nu suntem beţi sau mahmuri (adică rar)! Dar am avea şi noi o sugestie, dacă ne este permis… Ne’ar trebui şi nouă mai mulţi bani, că nu ne ajung şi de shopping… Cel mai trist e în perioada asta, cu reduceri, solduri, promoţii şi alte cuvinte din’astea care provoacă răni adânci când iţi flutură crivăţul, austrul sau mistralul prin portofel…

Cu toţii suntem de părere că cea mai buna invenţie de la roată încoace este programul Erasmus şi îi dorim o viaţă nespus de lungă pentru ca toată suflarea tineretului european să se bucure de privilegiile nemăsurate ale acestei aşa-numite burse (că nu e bursă, e ceva mai special de’atât). Noi, şoimii Europei, îţi urăm glorie nepieritoare!

Răspundem ascultătorilor (XI)

Aş putea să spun multe acum, să fac o introducere vastă, plină de mulţumiri către Sf. Guglea, cu citate din Evanghelia după Guglea, cu pilde şi zicale moraliste… Dar n’o să fac nimic din toate astea, ştiu că lumea aşteaptă cu înfrigurare o săptămână întreagă să vadă ce le mai coace mintea puştilor, respectiv tinerilor internauţi, aşa că trecem direct la fapte.

Categoria Cine e pe primul loc? Barbie, Barbie – unde orice cuvânt devine de prisos:

barbi face amor – Ca să vedeţi încotro se îndreaptă viitorul ţării!

desene animate cu barbi in printesa – Dar oare ce’ar putea căuta Barbie în printesă? Nici nu vreau să mă gândesc…

de spalat pe sora lui barbi – Da, Barbie are soră, în caz că vă’ntrebaţi, şi mai are nevoie şi de o săpuneală serioasă.

cele mai sexi barbi socuri pentru copii – Ce părinte denaturat trebuie să fii să’ţi şochezi copilul într’un mod atât de sexi!

barbi insusi – Acordul gramatical păleşte când apare Barbie la orizont.

barbie este bolnava – O veste cât se poate de tristă. Dar la vârsta ei te poţi aştepta la orice, până şi Barbie poate avea imunitatea slăbită…

ajuto pe barbi sa faca curat – Ajut’o tu!

barbi sala fac eu – Analfabetism la tot pasul, încotro se îndreaptă tineretul din ziua de azi dacă nici măcar subiectul şi predicatul nu e în stare să le aşeze în frază?!

barbi care se duce la botez – Cred că e singurul loc unde nu se mai dusese!

papusa barbi vorbeste – Aşa au zis şi despre maimuţe…

jocuri cu barbie si mama ei sau sora ei – Şi neamul ei cel adormit.

jocuri cu barbie cand face cartofi prajiti – Ce’o fi aşa de spectaculos în a praji cartofi?!

barbi cand zbura – It’s a bird! It’a a plane! Neah, it’s just Barbie…

jocur cu barbie sai fac manicurile – Asta pentru că Barbie e mutantă, are nevoie de mai multe “manicuri” că doar nu degeaba are 4 mâini.

vreau sa-n vat cantecul i`m a barbie in engleza – Eu aş sugera să înveţi mai întâi limba română, abia apoi să treci la chestii aşa complicate precum I‘m a Barbie Girl

barbie saruta cu pasiune un baiat – That bitch! Pe Ken cui i l’o fi lăsat?

bine atunci dami jocuri cu papusa barbie – Mmm, mă mai  gândesc…

barbi in bucata – Barbie dintr’o bucată? Nu există, de obicei se dezasamblează.

barbi remedia – Barbie este un panaceu, păcat însă că nu vindecă şi prostia…

Categoria Asta chiar n’aţi mai auzit până acum (pregătiţi’vă să fiţi surprinşi):

tigari saramago – Dacă v’a plăcut Eseu despre orbire, atunci sigur o să savuraţi la maxim noile ţigări Saramago, tutun de calitate superioară!

marijuana macina – Marijuana e cea mai sănătoasă plantă cu putinţă, chiar am ajuns sa cred ca ar trebui legalizată…

fete.future.cu.forta.ro – Pe principiul în .ro chiar găseşti de toate.

mendeleev de-ar mai trai cred ca tare s-ar bucura – Din fericire, acum arde în cazanul cu smoală.

experimente amuzante la chimie – N’aş putea să spun că mă prea pricep la chimie, aşa că pentru orice experiment complet idiot sugerez ca bibliografie obligatorie Brainiac. E foarte util.

intrebari despre tari fara raspunsuri – Ţările, de obicei, nu prea au răspunsuri, mai ales de când cu criza asta.

cum era viata de ieri in comparatie cu cea de azi – Ieri era puţin mai răcoare, vine primăvara.

daca esti economist ai putea socotii – Dar nu cred că trebuie musai să fii economist ca să socoteşti. Tabla înmulţirii o ştim toţi (cel puţin teoretic).

paine duce portugheza – Iar joci telefonul fără fir cu Guglea?

Categoria Inadaptaţi lingvistic:

poze cu toate masinile cum chik ea busit – Aţi înţeles sau vreţi să traduc în limba română?

cati ani a trait sheckerpeare in lb engl – Asta necesită un tratat întreg. Presupunând că ar fi vorba de Shakespeare de fapt, e de prisos să menţionăm că în limba engleză el încă mai trăieşte şi că geniul lui probabil nu va muri vreodată. Shekerpeare, da…

cum se raspunde la intrebarea how do you – Cel mai la îndemână răspuns este, evident, what the fuck?

cuvantul fidea are plural? – Şi încă câte! Fideluri, fidele, fidei…

informatii cicloni si uragani wikipedia – Ciclonii ca ciclonii, dar uraganii sunt moarte curată, au o forţă atât de mare încât pot chiar să ridice un DEX de pe masă!

raspunde la intrebarea : ce faci acum – Mă verifici sau ce?

poze cu superi eroi de la desene animate – Eroii în general sunt mai superi ei aşa de felul lor, iar unii sunt şi culi sau chiar trui, depinde de la caz la caz.

Categoria SOS sau Când ţi’e lene să gândeşti, întreabă’l pe Guglea, e doar la un click distanţă:

m-am fript cu ulei incins – Aşa’ţi trebuie!

my future career compunere – Ce zici de analfabet în devenire?

melodia de fundal de la tradati in dragoste – Cui i’ar putea păsa de aşa ceva?

cum sa inveti tabelul lui mendeleev – Cred că nici măcar Mendeleev nu’l ştia. Oricum, acum arde în cazanul cu smoală, pentru că meritaţi!

umflarea buzei – Este o afecţiune destul comună în zilele noastre (vezi Ofticatul).

a ti se bate barbia – Asta e destul de recentă. Ţi s’o fi bătând de prostie, ştiu şi eu?

vreau niste incantatii de magie alba – Mama Omidă, unde eşti?

previziuni cand se zbate ochiul drept – Prevăd că’ţi vei trage un pumn.

solutii cand se zbate ochiul – Trage’ţi un pumn!

is pe vodafone si nu pot sa trimit mesaj – Avantajele de a face parte din una dintre cele mai mari reţele de telefonie mobilă la nivel naţional şi internaţional. Toate vin la pachet, cum s’ar zice…

Categoria Hi5-ul nostru cel de toate zilele:

cum maresti poza pe hi5 in 10 pasi – Hmm, sună a tutorial de succes… Cine se baga?

nu ma mai pot loga pe hi5 ce sa fac? – Situaţie de criză! Ia un distonocalm.

fat frumos de tot hi5 – Cine s’ar fi gândit că Făt-Frumos (de tot) se ascunde tocmai pe Hi5? Probabil că Ileana îl caută de mama focului…

Categoria Micii afacerişti – să mănânce şi gura noastră ceva:

vand carti politiste – De parcă ai fi singurul…

vand parfum frisson – Mă ia cu frisoane!

Categoria Da’m’aş mare, unde toată lumea se dă rotundă:

mi-a placut eseu despre luciditate – Simdromul pseudo-intelectualului (a citit şi el o carte şi nu vorbeşte decât despre ea). Guglea a văzut destui ca tine…

am mancat bine in lepsa – Mulţumim de informaţie.

Categoria Manual de stil – Guglea te învaţă:

poze cu tunsori scurte excentrice – Presimt un nou val de excentricitate capilară în rândul cocalarilor.

probeaza gratis acum poza ta cu frizuri – Bineînţeles, doar n’o să încerci freaza excentrică direct pe propria chelie!

tunsori chica – Există ceva mai horror de’atât?

un om care se tunde cu aparatul la zero – Ce’i cu el?
haine cul pentru fete de tote varstele – By Guglea, designerul noului val.

După toate aceste luni de Răspundem ascultătorilor, am ajuns la o singură concluzie: chiar n’aş vrea să fiu în pielea lui Guglea…

Unde nu’i titlu, vai de blog!

cgon174l

Poza de aici.

Am constatat eu subit că mă confrunt cu o problemă neaşteptată: nu reuşesc să mă mai enervez. Sunt conştientă de ridicolul acestei afirmaţii, dar la o analiză mai atentă, se poate observa faptul că nervii sunt un exponent firesc al unei vieţi sănătoase (vezi cazul locuitorilor Bucureştiului, care nici nu şi’ar putea imagina propria existenţă fără activităţi precum săritul muştarului, scosul din pepeni sau alte delicii ale vieţii cotidiene).

Lisabona e pe slow-motion permanent, iar portughezii sunt atât de lepre încât ar face orice numai să nu muncească (de’asta m’am integrat eu aici mai repede decât în absolut). Deşi toată lumea întârzie, nimeni nu se grăbeşte. De 5 luni de zile nimeni nu m’a îmbrâncit şi nici n’am fost călcată în picioare de vreo mulţime furibundă – cum se întâmplă de 3 ori pe zi în pasaj la Unirii. Nu m’a înjurat nimeni că merg prea agale – după modelul Magheru – şi nici nu m’a acostat vreo hoardă de vânzători ambulanţi şi mici afacerişti, cum se întâmplă prin ştim-noi-care-capitală-europeană.

Toate ca toate, dar românului îi e greu şi cu nervi, şi fără nervi, că aşa ni’i firea, veşnic pribegi. Aşa că într’o zi m’am trezit cu gândul expre’ să mă enrvez de’a binelea, că de mult nu mi’a mai crescut tensiunea prin vreun mijloc de transport în comun. Şi ce te poate scoate din sărite mai tare decât o sesiune de căscat gura prin magazine în plin februarie (a se citi în plină perioadă de reduceri substanţiale, fundamentale, metafizice)? Aşa că mi’am propus să mă aventurez prin magazine cu scopul precis de a nu cumpăra nimic, ci doar de a mă enerva la culme.

Păstrez încă vie în minte imaginea turbată a Bucureştiului sub mirajul soldurilor şi mi’am zis că sigur o să dau lovitura supremă şi în Lisabona. Orizontul meu de aşteptări era foarte înalt, dar am fost luată prin surprindere când toate iluziile mi s’au spulberat subit. Nu m’am izbit de vreun zid uman de netrecut la întrare în H&M, şi nici măcar de vreo îmbrânceală n’am avut parte. N’am dat nici peste cumpărători cu creiere spălate şi îmbălsămate care să se mişte în ritm de zombie printre rafturi şi umeraşe şi să îţi smulgă hainele din m’nă ca să le cumpere ei primii, ei, numai ei! Nu. Nicidecum. Toată lumea calmă, senină, amabilă, muzică ambientală pe fundal, totul într’un decor feeric pavat cu mesaje idilice (gen -70%), încât am fost ferm convinsă că paznicul de la intrare era de fapt Sf. Petru şi că aşa arată de fapt raiul. Casa visurilor mele nu este vreo vilă cu etaj pe malul mării şi nici vreun conac prin Pipera. Locul unde mi’aş dori să mă trezesc dimineaţă de dimineaţă şi să’mi sorb cafeaua este de fapt H&M (de preferinţă, ăla mare dintre rua Augusta şi Baixa-Chiado :D). Revenind cu picioarele pe pământ, trebuie să menţionez că au şi portughezii cozi prin magazine diferenţa e că nu auzi niciun băgamiaşpulaneadecoadă şi nici nu’ţi suflă vreunul în ceafă cu speranţa deşartă că o să te evapori ca prin minune din calea lui.

Singurul motiv de nervi e că nu te enervează nimic. Dar deja viaţa bate blogul, iar eu am ajuns mai zen decât însuşi Buddha. Deşi sunt perfect conştientă că asta nu este decât liniştea de dinaintea furtunii – o furtună care poartă numele generic de Bucureşti şi care o să se afle în febra sublimului Mărţişor când oi ateriza eu (măcar o ratez pe’aia de Valentinos :D)…

Porto, I heart you!

Deci să vă povestesc. Joi la prânz am intrat oficial în week-end, că doar am terminat una bucată sesiune în variantă lusitană. Şi pentru că sunt un fiinţă specială, evident că şi week-end’urile mele sunt cum nu se poate mai speciale. De exemplu, ăsta a demarat pe 12 februarie şi o să se termine pe vreo 9 martie, când preconizez eu că o să pun capăt chiulului şi o să mă întorc la facultate. Şi cum nu mai am nici 2 săptămâni de Portugalia şi pipota din mine urla din toţi plămânii cum că noi de’aicea nu plecăm, nu plecăm acasă până nu vedem şi una bucată nord, cu tot cu Porto în el!

Zis şi făcut. Se adună lume bună (şi posesoare de carnet), se închiriază maşină, se achiziţionează Cola şi ronţăielile de rigoare şi se porneşte la drum. Oficial vorbind, pe autostradă, de la Lisabona la Porto sunt 300 km. Noi am făcut 550 şi aproape 9 ore 😀 Am reuşit această performanţă dat fiindcă ne propusesem să o luăm agale pe drumurile normale, să vedem şi noi ţara, că doar ăsta ne era scopul. E drept că ne’am oprit pentru cafea (şi desert) în 3 orăşele diferite, am vizitat Catedrala Batalha, că doar e patrimoniu UNESCO şi nu puteam să trecem pe lângă ea, iar apoi ne’a venit ideea să vedem oceanul, aşa că ne’am oprit într’un sătuc cu o plajă de vis.

Una bucată Batalha, care e foarte frumoasă:

batalha

Iar plaja din Cova e ca în basme, am alergat de colo-colo pînă n’am mai putut şi am adunat un braţ de scoici şi pietricele, nici nu ştiu unde le mai îndes şi pe astea în bagaj :D…

plaja Cova

run forrest run!Eu şi cu scoica aveam o relaţie specială, gen Ochi în ochi se priveau :))

ene + scoica = love

După atâta căscare de gură pe tărâmurile portugheze, am reuşit să ajungem la Porto abia seara, deşi din Lisabona plecaserăm pe la 11. Am mai reuşit şi să ne rătăcim în Porto, că doar e un oraş fără un plan urbanistic prea atent gândit – cum se construiau pe vremuri, prin secolele XIV-XV. Abia după ce ne săturaserăm de făcut stânga-stânga-dreapta-tot înainte-stânga de 5 ori, am citit în Lonely Planet o recomandare binevenită: if you can, avoid the city centre when travelling by car. No really?! După care am umblat după hostel, că doar n’aveam nimic rezervat, ce aventură ar mai fi fost asta?! În nici o jumătate de oră am reuşit să gasim unul ieftin şi bun (cel puţin aşa credeam noi), chiar în centru, după care am ieşit să vedem oraşul.

Porto e efectiv breath-taking, niciodată n’am mai văzut ceva aşa frumos… Iubesc Lisabona, dar Porto este de departe cel mai portughez oraş din ţara asta, cred că nu mi’aş fi iertat’o niciodată dacă aş fi plecat de aici fără să’l văd. Lisabona e pe râul Tejo, iar Porto e pe Douro şi e plin de poduri care leagă oraşul vechi (adică Porto în sine) de cele mai noi, construite de peartea cealaltă a râului.

Vedere spre Gaia, oraşul de la sud de râu:

porto by night

Porto by night

porto by day

Porto by day

Şi vedere spre oraşul vechi (cu una bucată Lene exprimând zicala cum că am întâlnit şi români fericiţi):

LeneBarbie in Porto

Ce e şmecher de tot la oraşul ăsta e că metroul dinspre Porto spre Gaia trece pe un pod cocoţat undeva deasupra podului care se vede în pozele de mai sus. Şi poţi să’i faci cu mâna lu’ nenea “şofer” de metrou, care o să’ţi zâmbească înapoi (am testat eu asta). Deci totul ar arăta cam aşa:

metrou portoIar priveliştea este de vis:

pooortooo

gaia

porto

Normal că nu puteam să ratez ocazia de a bea vin de Porto chiar din Porto, aşa că după sticla de sâmbătă seara a urmat vizita la una dintre povniţele făcătoare-de-minuni (adică de vin), unde evident că s’a lăsat cu degustat diverse sortimente alese, care i’au ameţit bine de tot pe Lene, pe Barbie şi pe Român, dat fiind că, în ciuda expetienţei lor de necontestat într’ale vinului, cel de Porto însumează frumosul procent de 20% alcool, cam dublu decât unul normal. Din seria uite’aşa aş vrea să mor:

calem

ene in pahar

Lumea văzută printr’un pahar e mereu mai veselă 😀

Între Lisabona şi Porto există o rivalitate de la sine înţeleasă. Lisabona e capitala ţării, dar Porto e capitala nordului şi a “adevăraţilor” portughezi. Pentru ei, lisabonezii sunt prea cosmopoliţi, prea nelusitani, iar celor din sud le spun “mauri”. Toate astea le ştiam deja, dar în Porto m’am convins că asta e realitatea lor. Oamenii sunt drăguţi, prietenoşi, frumoşi şi vorbăreţi, le plac turiştii şi intră imediat în vorbă cu tine. Cel mai simpatic a fost un nene care când ne’a auzit vorbind în engleză, a venit la noi şi a început să ne povestească despre Porto, despre cum se uită el pe TVR, despre căţelul lui siberian – toate astea în engleză, ceea ce e chiar impresionant, având în vedere că nici măcar tinerii nu prea se descurcă cu limbile străine, de adulţi ce să mai zic… Anyways, căţelul merita un pictorial întreg, aşa era de frumos şi de pufos, m’am îndrăgostit de el:

catelul visurilor mele

nenea cu cateluAlt nene, cu alt căţel

Porto are ce’i lipseşte Lisabonei: plajă în oraş (şi un transport de pomină până acolo, cel puţin în zilele de duminică, trafic infernal, am aşteptat 2 ore autobuzul ca să ne întoarcem în centru). Oricum, e maxim de frumos, cred că e de vis să mergi să citeşti pe plajă când ai nişte timp liber, cred că asta aş face zi de zi:

Praia dos Ingleses

Şi nu scăpaţi de mine până nu pun şi o poză cu cerul de Porto, că doar am avut bafta să prindem una din cele 200 de zile însorite de care se bucură oraşul în fiecare an:

cer albastru

Ştiţi cum e cu visele – sunt de toate formele şi mărimile, care mai de care mai cu moţ. Frumos e când ai câte un vis care să fie doar la o întindere de mână depărtare… Eu o ţineam una şi bună cu I want to hug a palm tree şi iată cât de uşor a fost:

hug a palm treeUna bucată copil fericit

mai avem nevoie si de iarbaMai avem nevoie şi de iarbă (asta ca să se desprindă şi o morală din toate astea)

Concluzia e cât se poate de firească şi poate fi ilustrată printr’o poză care face cât 1000 de cuvinte:

porto i heart youPorto, I heart you!*

*Titlu inspirat de geamăna Andreea şi al său Paris.

La întoarcere am luat’o pe autostradă, dar nu ne’am putut abţine de la un mic ocol (vreo 70km doar) până la plaja din Cova, pe care o văzuserăm cu o zi înainte. De data asta era noapte, dar cerul era plin de stele şi plaja netedă ca după reflux – ocazia ideală să’mi mai împlinesc încă un vis: să alerg pe nisipul neted şi să’l umplu doar cu urmele paşilor mei. Şi apoi am tot meditat eu la cât de tru sunt şi de cât de tru vreau să devin şi încotro s’o apuc de acum încolo. Şi cum răspunsul se lăsa aşteptat, am privit în urmă spre plaja care’mi purta urmele paşilor, urme care formau un model foarte bizar, un soi de bătăi de aripi de fluturi zburând pe nisip, în toate direcţiile cu putinţă. Şi până la urmă aşa e viaţa, nu ştii niciodată unde te poartă vântul, totul e să te laşi dus de briză…

Ţin să’i mulţumesc oficial soră’mii că a avut bunăvoinţa de a publica episodul cu numărul X din saga Răspundem ascultătorilor, în timp ce eu zburdam pe cine-ştie-ce plajă pustie. Nu de alta, dar ar fi fost inuman să’mi privez ascultătorii de răspunsurile pe care le merită.

Mai multe poze o să găsiţi pe Picasa, Facebook şi probabil Hi5, că dacă ar fi după mine, n’aş mai termina nici mâine. Nu degeaba am făcut 400 poze numai eu şi am strâns de la lumea cealaltă încă 300, deci e o cantitate colosală pentru 2 zile (un record, aş zice eu) 😀

Răspundem ascultătorilor (X)

În calendar zice că e duminică, ziua Sfântului Guglea. Şi pentru cei care s’au trezit prea târziu să mai prindă liturghia, o să citesc acum din Evanghelia după Guglea, capitolul Apocalipsa cibernetică…

Categoria Barbie e brăţară de aur:

cum pot sa devin o barbie vip? – unii chiar nu’şi cunosc lungul nasului.

spal barbi gratis – oare de ce am impresia că nu eşti singurul care şi’ar dori să îmbine utilul cu plăcutul în felul ăsta?

barbi vinde in supermarket – rău a mai ajuns!

barbi merge in piata – sună a titlu din vreo revistă de scandal.

jocuri barbie in care o barbi se plimba – mai exact, jocuri care nu’ţi solicită prea tare intelectul.

jocuri barbi cea rebela si ne ascultatoare – nu mai râdeţi, toţi am trecut prin asta, am fost şi noi cândva rebeli şi ne ascultatori, ne păsători, ne suferiţi

barbi jocuri tari ne vazute pana acum – aşa se întâmplă când abecedarul rămâne ne văzut de către unii…

barbie ingrijeste floarea soarelui – se pare că şi’a găsit vocaţia.

poze barbi da om adevarat – asta e temă de film SF.

papusi barbi care calca – robotul de bucătărie Barbie cred că ar fi o bună invenţie.

barbie si prietenii mei la mall – prietenii tăi imaginari, sper eu.

barbi fluture – deci dacă şi Barbie a fost cândva în stare larvară ca să ajungă fluturele care este azi, atunci există o şansă pentru noi toţi!

barbie se spala pe cap – o informaţie de o importanţă crucială.

barbie la izvor – Barbie apare într’un decor pur eminescian, ca o adevărată Veronica Micle a mapamondului.

barbie in romana – mulţi nu au înţeles că Barbie este un cuvânt intraductibil, precum “dor” (chipurile)

Categoria De la fraieri adunate şi’napoi la fraieri date, unde se vorbeşte despre câte’n lună şi în stele, vai de succesurile mele:

compozitie chimica tomate sulf Tomato, zi tu că nu te bucuri că n’a mai sugerat nimeni cum că tomatele nu merg în rai! Doar că acum va trebui să’ţi analizăm compoziţia chimică… În consecinţă, ai obligaţia să faci publice rezultatele ultimelor analize medicale. Guglea îţi mulţumeşte anticipat!

frunza neam cu radacina – şi soră cu zacusca. wtf?

toate desenele de pe cn goale – (cn fiind probabil Cartoon Network?) Deci cât de bolnav trebuie să fii să ai fantezii cu PowerPuff Girls?

nevasta lui ghita muresan poze – da, unii chiar au fantezii dubioase!

cum faci spagatu la 19 ani? – într’o zi o să scriu un tutorial intitulat “Şpagatul la orice vârstă”, cu metode de sucit gâtul pentru cei care se simt prea bătrâni pentru şpagat.

etichete de multumire pe messe nunta – gen Sper ca v’aţi îndopat bine la massa asta, acum scoateţi banii!

moda la cumetrie – oare de ce n’a publicat nimeni încă vreun Manual de stil pentru nunţi, botezuri şi cumetrii – Cum să’ţi moară neamul de oftică. O să fac o avere din asta!

buzele tale doua letale candle maneaua – maneliştii debordează de creativitate, rar întâlneşti metafore cu o asemenea putere de sugestie. Când un om normal ar fi spus (probabil) buze ca două petale, artistul reuşeşte să’ţi dea peste cap tot orizontul de aşteptări! (sau poate că buzele Strălucirii chiar sunt letale, te poţi aştepta la orice de la rujurile alea de la tarabe, cancer curat!)

cuie atletism adidas cosmos – mai ţineţi minte jocurile gen Telefonul american sau Telefonul fără fir, când îi spuneai un cuvânt celui de lângă tine şi până se ajungea la ultimul cuvântul nu avea nici o treabă cu ce spuseseşi tu? Ei bine, cred că unii joacă telefonul fără fir cu Guglea!

povesti cu personaje care se poarta frumos – Scufiţa Roşie nu merge că lupul dă dovadă de pedofilie şi canibalism. Greuceanu iar nu merge, că nu s’a purtat frumos cu zmeul… Nasol să fii părinte în ziua de azi…

lene inoti – nu înot, băi, nu mă mai oftica şi tu!

Categoria Guglea, oftalmologul de serviciu, pe principiul Guglea chiar e bun la toa(n)te:

daca nu port tot timpul ochelarii ce se intampla – se întâmplă că nu vezi, big deal.

nu vad clar cu ochelarii noi – ţin să menţionez că eşti fraier, nu i’ai încercat şi tu până să’i cumperi? Sau poate îţi cresc dioptriile într’un an ca altora în 10, ca Făt-Frumos.

cand trebuie sa port ochelari cu “-“ – când nu reuşeşti să vezi nici mulţimea vidă.

ochelari de vazut cursuri prin ei – hai să nu fim totuşi prea suprarealişti…

Categoria Mare ţi’e Hi5-ul, Guglea, şi mulţi îşi fac conturi:

cel mai lung par de pe hi5 – deci hi5 e pletos!

cum maresti poza la hi5??pas cu pas – după tutorialul cu şpagatul o să mă ocup de ăsta (când oi învăţa şi cum se face). Deci o să mă îmbogăţesc, clar!

site cu care pot afla daca cine are hi5 – recomand http://www.mama-omida.ro

ce reprezinta hi5 in viata ta – îţi zic eu ce reprezintă: Hi5 –  un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire!

hi5 nu este o simplă reţea de socializare – este o complicată reţea de socializare.

hi5 lui complicat de simplu – exact.

Categoria Ce n’aş da să fiu poliglot:

voodoo tradus in romana – cred că o traducere bună ar fi “Mama Omida”.

in portugheza irina se zice – da, se zice.

ce limba se vorbeste in honolulu – Honoluleză, care face parte din familia limbilor hawaiiene. Iar în Brazilia se vorbeşte braziliană, în Elveţia elveţiană şi în Belgia belgiană.

Categoria specială Ce nasturii mei mai vreţi:

nasturi+nu imi plac – nici mie!

lista fobie nasturi – trecând peste exprimarea uşor defectuoasă, ideea se înţelege: fobia de nasturi există!

Fabuloasele

fab_blogŞi iată că s’a mai lipit o leapşă de mine (una feministă, de data asta)… Se face că trebuie să numesc blogurile de dudui care mi se par mie fabuloase, mai exact să…

1. postezi imaginea de mai sus pe blog.

2. nominalizezi bloguri care merită premiul şi să anunţi proprietarii blogurilor de ce şi cum.

Tomata cu scufiţă pentru că îi ies multe chestii interesante de sub scufiţă, e amuzantă şi profundă deopotrivă.

Alice pentru ironiile de care nu mă mai satur.

Oaanaa pentru că mi se întâmplă de multe ori să o citesc şi să simt că mă citesc de fapt pe mine (anumite părţi din mine, mai exact).

Gemenele pentru că nu mi’s deloc vitrege şi pentru că îmi place la nebunie să le citesc.

Green Girl pentru că e geamăna mea (cu 6 ani mai tânără, zice şi’n buletin), dar e de 0.5 ori mai deşteaptă (uite, băi, c’am făcut public, vezi?!).

Ambasadoarea pentru felul în care reuşeşte să îmbine meditaţiile profunde cu gândurile stupide.

Alina pentru poveştile multi-culti frumos spuse.

Dora pentru că mi’e dragă deşi nu ne’am întâlnit niciodată.

Ana pentru că scrie într’un mod absolut de non-prinţesă.

Lil’miss obsessive pentru că avem enorm de multe în comun (şi asta nu doar pentru că e hasdeeancă şi buzoiancă de’a mea).

Smart cherries pentru că sunt amuzante până la sâmbure!

Anna Zuzzu pentru că ne ştim de mult, deşi nu ne’am văzut niciodată, şi pentru că scrie despre lucruri pe care şi eu le am veşnic în minte.

Zâna carabină pentru că e fană Saramago, pentru anti-franţuzismele şi poveştile ei ironico-distractive.

Şi dat fiind că totul funcţionează în sistem de leapşă, nominalizatele au datoria de a urma aceeaşi procedură. Enjoy! 🙂

Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini

Nu ştiu ce fac, ce nu fac, dar eu numai pe cărţi triste ajung să pun mâna. De luni întregi n’am citit un roman care să mă amuze, doar cărţi cu drame şi tragedii. Însă aş fi nedreaptă dacă n-aş recunoaşte că astea îmi şi plac pînă la urmă, că, deşi uneori mă fac să plîng, le apreciez cel mai tare pentru povestea pe care o spun. În plus, mi se întâmplă de mule ori ca vreun bestseller să-mi atragă atenţia, poate şi pentru că de astfel de cărţi te loveşti cel mai des prin librării şi în mâinile cititorilor din metrou.

Vânătorii de zmeie se încadrează de minune în acest tipar: o poveste emoţionantă şi tristă, pe care până şi New York Times o recomandă cu căldură. Pentru că vorbeşte despre multe: prietenie şi trădare, copilărie şi războaie, remuşcări şi iertare… Nimic din ce n-am mai citit până acum, dar atât de frumos povestite încât nici nu te mai înduri să laşi cartea din mână. Deşi e prima lui carte, Khaled Hosseini pare să ştie foarte bine ce are de făcut ca să te captiveze atât de tare încât să nu-ţi găseşti liniştea până nu ajungi la ultima pagină.

Ceea ce pare o simplă prietenie între Amir, fiul stăpânului, şi Hassan, fiul servitorului, ascunde mai multe secrete şi drame decât ţi-ai fi imaginat citind doar primele pagini şi pe care le descoperi când nici nu te aştepţi. Pe mine personal mă fascinează cărţile despre copilărie pentru că ne amintesc ceea noi am uitat de mult: că lumea arată altfel când o priveşte un copil, că e infinit mai bună dacă reuşeşti să-ţi păstrezi măcar o frântură din naivitatea de altădată.

Cartea devine şi mai captivantă pentru că povestea se petrece într-un Afganistan aflat în plină transformare şi măcinat de războaie şi violenţă, o lume pe care foarte puţini dintre noi au ocazia să o cunoască din interior şi nu doar din presă. “Sunt mulţi copii în Afganistan, dar prea puţină copilărie” sunt poate cele mai frumoase cuvinte ale lui Hosseini şi e trist când cei mici sunt obligaţi să trăiască o viaţă plină de spaimă şi de disperare.

Pe mine m-a impresionat romanul şi îl recomand tuturor amatorilor de poveşti despre copii şi copilărie. Nu o să spun mai multe despre acţiunea cărţii, cred că fiecare are dreptul să o descopere singur si tare neplăcut mai e când ştii deja finalul…

Uite şi cartea. Şi s-ar părea că există şi un film.

Răspundem ascultătorilor (IX)

Am promis solemn că fac din Răspundem ascultătorilor rubrică săptămânală, ba chiar una de duminică – deşi mă cam doare sufletul să pângăresc cu atâta neruşinare Ziua Domnului, propovăduind Evanghelia după Guglea… Dar eu simt că e modul ideal pentru a petrece ultima zi din săptămână.

1. Categoria Unde’s doi puterea creşte, însă Barbie’i depăşeşte:

vreau sa compun o revista barbi-planuri de viitor – în timp ce unii visează să descopere un tratament pentru cancer sau să salveze lumea de carii, alţii îşi îndreaptă atenţia către lucruri mai mărunte. Fiecare după posibilităţi…

jocuri doctorita barbi care pune oasele – n’aş vrea să ştiu câţi oameni şi’ar pune picioarele pe după gât doar ca să dea de Barbie pe la ortopedie…

jocuri cu papusi barbie modeste – Barbie e blondă, înaltă, suplă, bogată… Şi ca şi când toate astea n’ar fi de ajuns, mai e şi modestă pe deasupra!

exista autobuzul barbiei vreau sa ma joc – (O să trecem suav peste partea cu autobuzul, deşi toată lumea ştie că Barbie e posesoare de Ferrari.) Astăzi vom studia declinarea substantivului propriu “Barbie” (care mai e şi neregulat pe deasupra – nu ştiu cu ce se ocupă Ken în timpul liber):

Nominativ singular: Barbia                    Nominativ plural: Barbiile

Genitiv-dativ sg.: Barbiei                        Genitiv-dativ pl.: Barbiilor

Acuzativ sg.: pă Barbie                             Acuzativ pl.: pă Barbii

Vocativ sg.: fă Barbio!                              Vocativ pl.: fă Barbiilor!

(în episodul următoar poate trecem şi la functii sintactice, mă mai gândesc)

barbi se saruta tare cu baieti – nu ştiu exact ce anume presupune noţiunea “tare”. Să fie oare valoarea forţei de apăsare sau numărul de decibeli emanaţi?

poze barbie,patind ceva – Lumea s’a cam săturat să’i tot meargă bine Barbiei. Mulţi visează să’i mai vadă şi pe ceilalţi chinuindu’se, iar dacă se întâmplă ca aceşti ceilalţi să fie însăşi Barbia, atunci cu atât mai bine!

barbie ajunge pe luna – Un pas mic pentru Barbie, un pas mare pentru omenire…

2. Categoria Neadaptaţi lingvistic:

cum se poate invata portugheza – Este un proces anevoios, a cărui durată se întinde pe perioada mai multor ani, uneori ajungându’se chiar la decenii. Te bagi? (nu de alta, dar se ştie, cu cât sunt mai puţini vorbitori la noi, cu atât cresc şansele pentru cei înzestraţi – aşa ca mine, de exemplu :D)

cat de bun trebuie sa fii la portugheza – Mult mai bun decât ar putea cuvintele să exprime.

dispare cratima din ortografia limbii romane – Cu ajutorul Celui de Sus, poate n’o dispărea. Deşi la cum se arată lucrurile, eu n’o văd bine pe tanti cratima. Apostroful rulează!

3. Categoria Ocultisme:

mama omida online intrebari si raspunsuri – Primul impuls ar fi să’l îndrum către www.mama-omida.ro. Însă mi’e teama că o să păţesc ca şi cu pomelnice.ro, care s’a dovedit a nu fi atât de fictiv cum credeam eu. Şi o să mă acuze lumea că fac propagandă religioasă sau ocultă, pe când eu nu citez decât din Evanghelia după Guglea.

vrajitoarea irina se ocupa cu magia alba – Iar Sfântu’ Petru stă’n Poarta Raiului, mare brânză!

incantatii de ursitoare pentru botez – Nu ştiu, chiar nu sunt de meserie.

ce mi-au zis mie ursitoarele la nastere? – Deci dacă nici măcar tu nu ştii, nu văd cine te’ar putea ajuta. Pe www.ursitoare.ro ai incercat?

4. Categoria Am intrat în anul morţii:

umflarea oaselor fruntii – Este vorba de o boală tropicală pe care băştinaşii mutamba o numesc căpăţânită. Ne pare rău, dar nu are leac, va trebui să trăiesti cu capul cât un dovleac până dă pe dinafară.

oasele fruntii umflare – Unul dintre efectele adverse ale căpăţânitei sunt delirările, după cum se poate remarca.

ce se intampla daca nu mi port ochelarii – Calci în străchini. La propriu.

de la cati ani poti purta lentile de contact – De la 2 până la 4 ani după moarte.

5. Categoria Guglea cel de toate zilele:

ce zi este astazi ? – Ziua să te uiţi în calendar.

unde cumpar in bucuresti pitici de ceramica – La farmacie. Sau la morgă, depinde de la caz la caz.

poze cu popeye marinaru si sotia – O cheamă Olive, dar nu s’au căsătorit până acum, încă mai trîiesc în păcat.

6. Categoria Crapă pipota’n mine:

am fost in algarve – Trebuie să înţelegeţi că pe lumea asta mai există şi oameni care suferă de singurătate şi n’au nici cu cine schimba două vorbe. Aşa că Guglea le e confident…

am fost la lisabona – acum înţelegeţi cum vine asta cu singurătatea?

7. Categoria Kant era un fraier, iar pe Nietzche nu’l ducea capul:

tomatele nu merg in rai – Că multe mai ştii tu! Tomato, ia zi’i tu vreo două!

nu-mi gasesc locul in lumea asta – Iată o mostră de filosofie nihilistă cu influenţe schopenhaueriene.

trebuie sa te trezesti la realitate – Iar aici niste realism pur.

care este intrebarea pentru care viata merge inainte – Păi sunt mai multe întrebări care ne ţin în viaţă: Ce’avem de mâncare?, Când sunt reducerile?, Noi ce mai bem în seara asta? Cine ştie mai multe este rugat să contribuie, sinucigaşii din toate zările vă vor purta recunoştinţă veşnică.