O problemă cărnoasă

cow

Noi vrem să renunţăm la carne. Noi adică Lene, Barbie şi Românul, se ştie. Cuvântul vegetarian ne sperie prea tare, sună prea definitiv, aşa că preferăm să utilizăm o perifrază – a renunţa la carne. Mă rog, când spunem noi, e clar că nu avem toţi trei aceeaşi motivaţie, fiecare cu doagele lui stricate…

Lene îşi tot promite de vreo câteva luni de zile că nu mai consumă chestii cu ochi, că le duce greu, că îi dau insomnii, că’i fac stomacul cât balonul. Că parcă şi aude caloriile cum rag de acolo, din inima fripturii de viţică rumenită. Iar porcii cum guiţă cu spor din fiece cârnăcior (rime alese care rănesc adânc). Puii sunt până la urmă cei mai de curte, cu ei te înţelegi mai uşor, dar şi ei piuie rumeni şi graşi sub formă de copănele. Aşa că nu se mai poate! Tot peştele e câştigător, că el nici pâs nu zice, ca şi suratele caracatiţe, calamari, sepii sau creveţi, că lor le’a mâncat pisica limba. Cum care pisică? Aia de mare…

Cu Barbie e altă poveste. Ea mereu s’a considerat deasupra tuturor, cu atât mai mult a lanţului trofic, deci schimbarea cade la fix. Mai ales de când e tru să fii eco, iar dacă eşti vegetarian se cheamă că ai ajuns peste fire de tru, mai exact über. Nu, nu contează câte perechi de cizme şi pantofi de piele ai, important e ce’ai în stomac, deci să n’aud comentarii!

Românul e o victimă. Cum era de aşteptat, el e carnivor prin definiţie, nimic nu’i lasă gura mai apă decât o farfurie cu ditai friptura cărnoasă. Ca să nu mai zic că, de vreo 5 luni de zile, Românul are nişte auzenii cumplite: i se pare că din toate zările se aude sfârâitul unor mici graşi si unsuroşi, lângă 3 linguri de muştar si mulţi litri de bere reeeece. A dat deja comandă de mititei, dar e mai greu cu fusele-orare, aşa că dacă nu vine mititelul la Român, vine Românul la mititel (la sfârşit de februar). Dar dacă aici mititeii nu pică din cer, atunci Românul n’ar spune pas nici vreunei pastrame obscene de porc, că doar şi portughezii sunt mare amatori de plăceri “cu ochi”…

Dar ce te faci când Lene şi Barbie urlă cât le ţin gurile că, nu, domne, gata cu cărnurile, green is the new pink! Iar ţie, ca Român, puţin îţi pasă de gama cromatică – doar dacă nu cumva una dintre culori se cheamă rumen

Iar soarta nu face decât să se amuze copios pe seama dramei celor trei. Asta pentru că la cantină studenţilor există trei feluri de mâncăruri: meniul macrobiotic, pe care şi’a propus Lene să’l adopte (cine spune că vinul şi iarba nu sunt bio?!), meniul de dietă, pe care scrie clar Barbie, nici nu mai e nevoie de explicaţii suplimentare, precum şi meniul normal, pe care Românul l’a botezat plastic Şunca noastră cea de toate zilele.

Si dat fiind că toţi trei sunt obligaţi să împartă aceeaşi tavă (precum şi acelaşi stomac), este evident că bătălia de la Rovine n’a fost decât o păruială între gagici pe lângă luptele care se dau în incinta cantinei între Lene, Barbie şi Român. Şi de multe ori e greu de preconizat care va fi învingătorul. De felul lui, Românul e cel mai puternic dintre toţi trei, doar că de vreo 2 săptămâni a fost privat de plăcerile cărnii (cărnii din farfurie, vreau să spun) şi e cu nivelul de proteine la minim.

Povestea se află în punctul ei culminant, până la deznodământ mai avem toţi multe războaie de îndurat. Poate că Lene şi Barbie se vor îndura şi îi vor mai arunca şi Românului câte’o chiftea din când în când, până nu i s’o lipi stomacul de şira spinării. Deşi se prea poate ca deznodământul să aibă loc când s’or trezi toţi trei cu o ditai farfuria de mititei zemoşi, fix sub nasurile lor strâmbe, şi atunci să te ţii!

Nimeni nu spune nu mititeilor…

Şi’am încălecat pe’o şa şi ma duc la supa mea!

7 thoughts on “O problemă cărnoasă

  1. deci o sa’ti citez din postul de referinta despre culăr:

    “stadiul de cul nu este decat o etapa in evolutia lui (i.e. al culărului), urmatorul pas fiind starea de tru, care face trecerea catre punctul cel mai inalt spre care tinteste orice culãr: starea de über.”

  2. Barbie, fir-ai tu sa fii! M-ai lovit fix in …stomac, ca sa zic asa, cu postul asta🙂 Astazi e a cincea zi de … dieta, un soi de dieta, adica daca nu pot sa adorm seara de foame, inseamna ca am ramas pe baricade si ca nu am cedat tentatiilor:)) Eu, insa, nu as renunta la carne, nu pot;;)

  3. nu aceeasi lupta se da in fiecare dintre noi, draga sora? multiplele mele personalitati la fel se lupta… Dar, intr-un fel sau altul, Iulia din mine castiga intotdeauna, pentru ca fripturile sunt irezistibile ;))

  4. @Ambasadoarea: tu vrei sa devii sirena pana la nunta, nu? :)) Iti tin pumnii🙂

    @Iul: si tu visezi sa te lasi de carne? Iti dai seama ce’ar face maica’ta (care e si maica’mea, pe deasupra)? Eu inca nu i’am dat vestea, trebuie sa fie asa fata in fata, sa o vad ca sta jos pe un scaun :)) Si’asa cand i’am zis azi ca vreau sa plec iar mi’a zis sa raman acasa ca ne implaneatza astia nu-stiu-ce cipuri “diavolesti” :))

  5. aoleu, lasa’ma cu cip’urile, ca e crizata. mi’au facut capul calendar ea, cu mioara si mamaia :)) si eu radeam, ca de altceva sa fac? si ea se uita speriata la mine ‘mama, vorbesc serios’. soarta ne e pecetluita…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s