Odă lui Erasmus

Statule român, UE, Comisie Europeană, UNICEF-ule, NATO sau care oţi mai fi voi, vă mulţumesc nespus şi peste fire că mă ţineţi aici pe banii voştri! Că îmi daţi de mâncare, de băut, un acoperiş deasupra capului şi, cel mai important, posibilitatea de a studia lucruri nemaivăzute şi nemaiauzite la noi acolo, pe’un picior de plai, pe’o gură de rai, posibilitate de care mi’e jenă să recunosc că n’am prea reuşit să profit, din cauză ca m’am concentrat în special pe celelalte aspecte pe care mi le oferiţi voi (mâncare, băutură şi alte alea din gama “doamne, iar ne’am facut praf”).

Noi, studenţii Erasmus din toate zările, vă suntem maxim de recunoscători pentru toate acestea şi promitem să fim în continuare tinerele speranţe care vor salva lumea de carii. Staţi fără griji, Europa e pe mâini bune cu noi, mai ales când nu suntem beţi sau mahmuri (adică rar)! Dar am avea şi noi o sugestie, dacă ne este permis… Ne’ar trebui şi nouă mai mulţi bani, că nu ne ajung şi de shopping… Cel mai trist e în perioada asta, cu reduceri, solduri, promoţii şi alte cuvinte din’astea care provoacă răni adânci când iţi flutură crivăţul, austrul sau mistralul prin portofel…

Cu toţii suntem de părere că cea mai buna invenţie de la roată încoace este programul Erasmus şi îi dorim o viaţă nespus de lungă pentru ca toată suflarea tineretului european să se bucure de privilegiile nemăsurate ale acestei aşa-numite burse (că nu e bursă, e ceva mai special de’atât). Noi, şoimii Europei, îţi urăm glorie nepieritoare!