March 2009


Ştiu că ştiţi că scriu rar, se vede şi cu ochiul liber că am fost răpusă de o lene ucigaşă şi că abia mă urnesc să leg 2-3 vorbe. Am avut şi câteva îndatoriri de respectat (despre care promit să vorbesc săptămâna viitoare pentru că sunt un subiect de interes naţional, mai ceva decât donarea de sânge), dar acum îmi voi respecta o altă obligaţie, în rândurile de mai jos. A, şi vroiam să zic că mama n’a strâmbat prea mult din nas când a auzit de Barcelona pentru că am aplicat o strategie inteligentă: am aproximat în minus costurile şi i’am prezentat excursia ca pe un fapt consumat, în privinţa căruia şi aşa n’ar avea ce face (în plus, i’am zis că nu’i cer nici un leu, aşa că a fost chiar recomfortant reconfortant pentru ea :D).

Categoria Acolo unde Barbie nu e, nimic nu e:

barbie joc unde face sex – copiii mileniului 3 chiar nu mai au nici o jenă!

barbi la padure – spărgând o sămânţă şi râgâind după o bere? căt de occidental!

jocuri cu barbie care isi spala hainele – există maşini de spălat şi nu cred că’i e frică să le foloseasca.

filme cu barbie cand isi taie parul – dacă Samson poate, atunci de ce n’ar putea şi Barbie?

vreau sa-mi pun o poza cu barbie pe calc – aştepţi cumva încurajare de la Sfântul Sobor?

sa le fac manicura la barbie – dacă n’ai altceva mai bune de făcut sau vreo carte de deschis…

barbie pedepsita – pedepsită să vă îndure pe voi!

barbie danseaza cu iubi – doar pe mine mă irită apelativele astea?

jocuri cu barbie cand e trista – care ar mai fi farmecul unui asemenea joc? Poate doar dacă mergi pe ideea “I hate Barbie, that bitch has everything” (de la David citire).

http://barbie-e-nebuna.hi5.com – că de n’ar fi, nu s’ar mai povesti…

barbi frumoase bagate an piscina – păcat că sinapsele tale sunt băgate în ceaţă…

barbi are permis de conducere – cu sau fără şpagă?

barbie se spala pe dinti – că tot n’ar fi rău să salvăm lumea de carii.

Categoria Acolo unde sinapsă nu e, nimic nu e:

persoane care s-a dat cu balsam de buze – dacă vroiai să găseşti persoane care s’au dat cu racheta nucleară, era mai complicat, că de balsam de buze nu prea ducem lipsă.

cum se face ficat de porc pe gril? – am eu faţă de carte de bucate? zău aşa!

strigaturi pentru fotbal – eu sugerez să faci un workshop pe stadion, sigur ai multe de învăţat.

sex cu minore – nu se mai pedepseşte cu închisoarea?

pozitii pt poze cool pt hi5 – există câteva principii simple şi toate au la bază originalitatea. Ceea ce presupune poze pe capota unei maşini sau măcar rânjind suav pe lângă vreun bolid furios, haine animal print, machiaj stil travesti, poze cu iuby ş.a.m.d.

partea interesanta in mecatronism – există?

porto portugalia si legatura cu cei trei – muschetari? crai de la răsărit?

pagina micilor creatori compunere – dacă sunteţi aşa de mici şi de creatori, de ce nu vă faceţi singuri compunerile, de ce apelaţi la guglea pentru opere de artă?!

cum sa cuceresti un emo – îi arăţi tăieturile de pe mâini, fără a’ţi deranja însă pleata din ochii conturaţi puternic cu dermatograf negru.

vise fara speranta – neuronii voştri au rămas fără speranţă.

la ce intrebare raspunde genul vocativ – vocativul e un gen atât de deosebit încât e chiar caz!

date despre chichi cean – cichi cean e erou urban, semizeu şi apostol de’al lui Iisus

cum devi sirena – de la brâu în sus sau în jos?

piticul de la simplu – o întrebare complicată.

glume si bancuri despre chimie – oare sunt singura persoană căreia chimia nu’i provoacă nici măcar un zâmbet resemnat?

facultatea de manechiura – n’ar fi mai bine să termini mai întâi generala?

Categoria Că de n’ar fi, nu s’ar mai povesti:

este lenea un viciu? – nu e un viciu, ci o cruce de purtat…

ce sa faci cind tii lene – de obicei nu faci nimic, nu trebuie să depui nici un efort pentru că în combinaţie cu arderea caloriilor lenea poate deveni letală. Aşa că stai şi aştepţi să treacă, tragi un pui de somn, te scobeşti în buric etc.

există viaţă după marmotă – dacă în această viaţă eşti marmotă, în următoarea poţi fi ciocolată sau chiar staniol, deci ai toate şansele să supravieţuieşti lanţului trofic. Iar dacă eşti biodegradabil, atunci cu atât mai bine!

Cam atât pentru azi, am vrut să fie scurt şi la obiect, că de guglea oricum n’o să se sature nimeni în veci, aşa că materialul nu se va epuiza vreun mileniu de acum încolo…

Sâmbătă seara, în timp ce ne aflam în plin proces de alcoolizare (o activitate de rutină, precum spălatul pe dinţi sau mersul la bancă), zice nu-ştiu-cine: Hai la Barcelona de Paşti! Şi nu ştiu dacă alcoolul a fost de vină sau doar alinierea planetelor, dar am zis toate în cor: Hai! Duminică dimineaţă aveam deja biletele de avion, iar la prânz rezervarea la hostel. Pentru bani ţin să’i mulţumesc statului român, promit să folosesc cu mare drag bursa ce mi’o oferă câteva luni pe an, de student silitor ce sunt eu…

Au existat totuşi şi circumstanţe care să favorizeze decizia subită de a merge la Barcelona, că acasă nu vroiam cu nici un chip să stăm, mai ales de Paşti, dar ne era teamă să plecăm din ţară pe motive de licenţă, aşa că au existat mai multe propuneri gen Sighişoara, Sibiu sau Cluj (eu am propus Timişoara – nu de alta, dar e cea mai occidentală destinaţie de la noi, cel puţin geografic vorbind). Dar deh, nu poţi să dai Barcelona pe Timişoara ori Sighişoara, oricine ar fi de acord cu mine… Deşi Tiramisu… (am tichete de tren, tot de la statul român, slăvit fie el, deci voi gusta şi din Tiramisu!)

Ceea ce vreau să zic eu aici, pe lângă faptul că plec la Barcelonaaaaaaaaaaa, e că cel mai frumos lucru în viaţă e să iei decizii cu sufletul, doar cu sufletul. Capul nu trebuie niciodată implicat în astfel de activităţi, că numai prostii face!

Acuma nu ştiu ce va zice sufletul maică’mii la aflarea veştii, că sigur capul ei va lua foc (de ziua mea nu’s acasă, de Crăciun nu, de Revelion nu, acuma nici de Paşti, licenţa nu mi’o scriu… Bad kid, bad, bad!). Aşa că nu mi’ar prinde rău un mic ajutor din partea voastră, ca să’i demonstrez maică’mii că sunt totuşi în deplinătatea facultăţilor mintale când iau decizii:

În caz că vă întrebaţi, da, sunt ultimul an, termin şi eu facultatea asta, cu voia Domnului. Şi în caz că vă întrebaţi în continuare, da, am şi o licenţă de scris, dar nu, nu m’am apucat de ea, din motive rezonabile: lene şi ascultători. Motivul numit “lene” presupun că nu mai are nevoie de nici o prezentare, e inevitabil şi e obstacolul nr. 1 peste care nu reuşesc aproape niciodată să zburd suav pentru a’l depăşi. Dar cu ascultătorii e altă poveste. Poate că mulţi dintre voi nu ştiţi ce efort intelectual necesită să răspunzi ascultătorilor săptămână de săptămână, peste câtă lene trebuie să trec eu ca să iau la puricat toate căutările pe 7 zile, să le grupez pe categorii, să le dau nume şi să le mai şi răspund! Aşa că poate prin mai aşa îmi scrie şi mie cineva licenţa ca să pot să mă ocup în continuare de ascultători! Gata, tac…

Categoria Nu există Guglea fără Barbie şi Barbie fără Guglea:

jocuri barbi sa fript la buza – tu eşti chiar sadic!

jocuri cu barbie cand cateste – ce face, mă?

jocuri in care barbie sa se strambe -eu cred ca s’ar strâmba numai când ar vedea ce căutaţi voi pe guglea…

jocuri cand barbie face cutit in casa ei – Barbie ucigaşa, iată un joc numai bun pentru puştii de 6 ani! Să ne mai miram când or înfunda penitenciarele peste ani?

jocuri imbracat papusi barbie in trening – am remarcat eu că jocurile astea cu Barbie se axează pe acţiuni simple, nimic care să surmeneze intelectul vreunui jucator înflăcărat. Ce’o fi aşa fascinant în a o îmbrăca pe Barbie în trening?!

barbi este in intarziere la intalnire – cum de le ştiti voi pe toate?

barbie face foarte mult sex – ştiu si eu?…

barbie cand se pupa si fac sex – băi, ce învăţaţi voi acolo la grădiniţă?

papusi barbi care vorbesti cu ele prin semne – în ediţie specială pentru surdo-muţi.

jocuri cu barbie care nu se aud – asta doar pentru surzi.

barbie era la moda si cand erau tinere – eu consider că exprimarea corectă nu e Barbie e la modă ci moda e la Barbie, să fie clar!

avatare cu barbie si nume langa ea – învăţăm alfabetul cu Barbie.

Categoria Curiozităţi curioase, unde cititorii întreabă, dar cine să le răspundă?

ce inseamna mutamba – mutamba înseamnă ceva atât de profund încât nici măcar Guglea nu ţi’ar putea explica, te’ar trimite instant la faţa locului.

ce inseamna cuticule – orice pitzi ar putea răspunde fără nici o dificultate la această întrebare, doar face parte din domeniul ei.

ce inseamna termenul grai la laptop – dar în ce grai vorbeşti tu?

ce presupune botezul baietilor la nemti – bere multă.

cum fac copaceii la engleza – ai nevoie de facultate pentru asta.

cate coaste are un om – depinde de om. De exemplu, Adam are cu una mai puţin.

in ce zi sunt house wives – cui îi mai trebuie TVR când există torrents?

cum sa faci spagatul intr-un timp scurt – te scremi într’un timp cât mai scurt.

Categoria Sex-simboluri:

guy echer-in ce luna e nascut – dar cine e guy echer si când am vorbit eu despre el?

cati ani are cichi cean – cichi cean nu are vârsta!

compunere de cichi cean engleza – cichi cean are alte specialitati, nu face el compuneri la engleza.

poze de la ziua lui copilu de aur – sex-simbolul suprem…

Categoria Hi5-ul nostru cel de toate zilele, nu ne duce pre noi în ispită:

cum sa ai un mesaj de stare cool la hi5 – îl citezi pe Kant.

pilot blue air hi5 – probabil că Blue air nu’şi permite să angajeze piloţi decât în regim part-time, iar în restul timpului oamenii ăştia agaţă minore pe hi5…

mesajul de stare de pe hi5 sunt speciala – ca noi toţi, de altfel…

cum pot afla daca cineva are hi5? – citeşti în ceaşca de cafea.

cum se mareste poza de la hi5 – cu puterea minţii.

cum pun poza mea pe fundal la hi5? – narcisişti mai sunt unii, nu s’ar mai sătura de propria meclă…

Categoria De pe Gulgea adunate şi iarăşi lui Gulgea date:

dioptrii foarte mici – şi ce te dai maire?

modele de cutii craniene – câte le mai coace cutia craniană unora…

flori de piatra pitice la pliculete – o plantă care creşte la pliculeţ, ce interesant!

lectii caligrafie clasa I – ai sarit peste nişte cursuri importante din viaţa ta? Sper că n’ai ratat şi lecţiile de citire…

povesti pentru copii despre lene – de ce ar vrea oare părinţii să le vorbeasca copiilor despre lene, să’i înveţe la prostii?!

jocui noi dar foarte noi tineti minte – şi nu e deloc pretenţios…

fabrica de ciocolata angajeaza – spune’mi că angajează degustători, că şi aşa aveam nevoie de un job relaxat şi care să’mi ofere satisfacţii :D

cantitatea de cafea vanduta in portugalia – ce fel de curiozităţi sunt astea?

romania-brazilia cate ore faci cu avionu – multe rău, nici nu vrei să ştii!

greseala marturisita este pe jumatate iertata – aveai nevoie să’ţi confirme Guglea?

chimia prin glume – câta naivitate, nu există aşa ceva, prietene, chimia e o treaba serioasă!

sangerez mult cand m-am taiat – nu te mai tăia, eu ce să’ţi fac acum? Şi în loc să cauţi repede pe Guglea, eu zic să’ţi pui mai bine un plasture!

În cazul în care v’aţi pus şi voi această întrebare, o să vă împărtăşesc din experienţa mea proprie şi personală şi din investigaţia pe care am întreprins’o la faţa locului.

Eu de mai mult timp mi’am propus să donez sânge şi mi’au luat vreo câteva luni să’mi fac curaj, deşi nu am vreo oroare de ace sau de sânge în general, îmi e oarecum teamă, dar nimic ieşit din comun. Aşa că am fost chiar azi la Centrul de transfuzie sanguină sau Institutul de Hematologie, că nici acum n’am înţeles cum îi zice, dat fiind că au trecut câteva zile de la ultima beţie, am depăşit norma de legume şi fructe, am mâncat doar vegetarian de vreo săptămână, m’am hidratat intens etc. Am ajuns acolo pe la 9 şi ceva şi, fără nici o exagerare, pot spune că am ieşit din sala de donare la 12! Cu alte cuvinte, am petrecut aproape 3 ore completând formulare şi fişe, ne’au plimbat pe la 3 medici, ne’au făcut nu ştiu câte analize preliminare, luat tensiunea, cântărit (asistenta n’a vrut să mă creadă că am peste 50 kg, a trebuit să vadă cu ochii ei) şi muuuuulte întrebări. Şi mai mult decât atât, s’a lăsat cu o aşteptare (de aproape 3 ore, cum am zis) în nişte condiţii puţin spus neplăcute – curent, frig, mizerie, miros neplăcut, asistente şi doctori sictiriţi… Bine, până la urmă îi înţeleg într’un fel pentru atitudinea lor, probabil că aşa m’aş fi purtat şi eu dacă aş fi avut zilnic de a face cu astfel de oameni.

Şi acum am ajuns la chestiunea nr. 2 a problemei: cine sunt donatorii de sânge? O să încerc să trasez, in linii mari, profilul tipic: muncitor/tapiţer/faianţar/croitoreasă etc., în mare parte cu pielea colorată (aici chiar nu ştiu cum să fiu mai politically correct de atât), dornic de o mică ciupeală în zilele libere de la serviciu (ciupeală care constă în 5-6 bonuri de masă, nici n’am avut curiozitatea să mă uit exact câte), mare amator de seminţe pe care le sparge chiar şi când aşteaptă pe o bancă de spital… Mă uitam în jur şi m’am întristat când am văzut cât de puţine persoane vin să doneze doar pentru că ştiu că sunt oameni de a căror viaţă depinde de sângele tău, cred că erau doar 2 femei care veniseră cu gândul ăsta (pe lângă mine şi prietena mea), din cele 30-40 de persoane din sala de aşteptare. Aşa că auzi destul de frecvent câte’un burtos care le întreabă ţanţos pe asistente “Da’ dacă dau mai mult sânge câţi bani îmi daţi?”.

Şi mai trist e că, până la urmă, tot persoanele astea reuşesc să ducă binele până la capăt. Pentru că nouă ni s’a făcut rău. Eu mă dusesem cu gândul că termin în cel mult o jumătate de oră şi că o să mă simt probabil slăbită azi şi că o să stau în pat până mâine etc. Dar cele 3 ore de aşteptare te doboară în primul rând psihic, ajungi să intri destul de demoralizat acolo şi mort de foame, aşa că pentru a rezista trebuie să fii destul de puternic. Şi eu chiar nu sunt. Şi am ajuns la concluzia că pentru a dona sânge nu e de ajuns să’ţi iasă analizele normale, chiar nu suntem toţi capabili de asta. O donare înseamnă 450 ml de sânge în aproximativ 10 minute, ceea ce pentru unii e enorm, ca şi cantitate şi durată de timp (eu eram ferm convinsă că termini în 2-3 minute). Şi chiar nu’mi pusesem problema că cel mai greu este, de fapt, în timpul donării, aşa că m’a luat cam pe nepregătite când am simţit o ameţeală puternică şi că nu mai suportam cum mi se scurge sângele din corp şi inima o ia efectiv razna. Cred că la mine a fost mai mult un mic atac de panică decât pierderea sângelui, aşa că după 5 minute, pe la 300 ml a trebuit să le cer să oprească aparatul. Un nene asistent a început să ţipe la mine, nervos fiind că deja eram a 4a sau a 5a persoană care n’a fost în stare să umple punga astăzi, şi chiar nu ştiu ce se întâmplă cu sângele care nu ajunge la 450 ml, ar fi trist să’l arunce pur şi simplu… Oricum, e bine că mi’am aflat şi eu, în sfârşit, grupa sanguină şi că analizele pe care mi le’au făcut au ieşit, pare’se, în limite fireşti.

Ştiu că tonul grav nu’mi prea stă în fire când scriu şi că prefer să mă axez pe partea mai amuzantă a lucrurilor, dar de data asta nu mă simt capabilă. Chiar m’am întors tristă de acolo şi doar ce am terminat o repriză de plâns de ciudă ce mi’e că n’am rezistat să umplu punga, demoralizată fiind şi de faptul că m’am dus să fac un lucru util, dar ce am văzut acolo m’a făcut să mă simt efectiv ca o vită… Sfatul meu ar fi următorul: dacă vă ştiţi puternici şi rezistenţi, mergeţi să donaţi, fără să vă mai pese de condiţiile vitrege de care există posibilitatea să vă loviţi şi să vă gândiţi că sunt prea mulţi oameni în ţara asta care depind de voi… În plus, mai există şi alte centre de donare unde poate că lucrurile chiar sunt într’o situaţie mai îmbucurătoare şi poate că, pe viitor, tot sistemul de sănătate din România va fi altul…

România e tristă!

O prietenă poloneză mi’a povestit că ea donează frecvent la ea în ţară, iar când a fost şi în Portugalia, treburile au fost nu doar foarte civilizate, dar oamenii de acolo erau foarte drăguţi şi i’au trimis şi SMS de ziua ei, la câteva luni după. Dacă alţii pot, de ce n’om putea şi noi?!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu una, de atâtea luni de zile de când tot răspund cu maximă seriozitate dilemelor ascultătorilor, îmi simt capul împuiat de variaţiuni pe tema Barbi(e)/y, Hi5, şpagat şi cichi cean şi am ajuns la concluzia că Guglea chiar dăunează grav sănătăţii. Dovada se regăseşte în rândurile de mai jos:

Categoria Guglea fără Barbie e ca nunta fără lăutari:

barbi face engleza – faptul că e americancă chiar nu e de ajuns?

barbie se duce la gradinita – băi, da e majoră deja!

desene animate cu barbie inchide ochi – nişte desene foarte educative.

barbi fara sa se auda – deci Barbie foloseşte ultrasunete, doar delfinii şi veveriţele o aud.

jocuri care barbi are cana si este ziua ei – la ce fel de jocuri visează copiii din ziua de azi…

barbie jocuri cu detectivi care merg – lumea asta se duce de râpă.

jocuri cu barbie sa aiba haine de doamne – Barbie este ea însăşi o cucoană, dar se ştie că (nu) haina îl face pe om, adică pe Barbie.

barbie da casa iti traga din ochi – e ceva putred în fraza asta.

barbi invata sa scrie – la vârsta ei?!

barbi in noaptea de paste – deci şi Barbie se duce să ia lumină!

barbi este cea mai tare – nu’i aşa?

cine este barbi – ia ghici!

barbi peste copaci – sau Barbie în pădurea adormită.

barbi cu mare foarte adanca – ocean?

jocuri cu barbi care se saruta in ora – Barbie în postură de adolescentă rebelă.

barbie cum face clatite – n’ai să vezi tu asta!

papusa barbie si ken in diferite tari – cât de diferite?

v-as ruga daca pot cu papusi barbie – roagă’ne!

imbraca barbi modesta – de unde atâta modestie, vorbim de Barbie aici!

jocuri de facut amor si dragoste cu barbi – mi se pare mie sau puştii de 8 ani sunt din ce în ce mai perverşi?

film cu barbi face sex cu un om – deci ce spuneam!

Categoria Aici Radio Guglea Actualităţi:

inventatorul fierului de calcat din bronz – Iisus.

cum recunosti un trening original adidas – după dungi.

cum arata romania in ziua de azi – mai murdară ca ieri şi mai puţin murdară decât mâine…

compozitia chimica a marijuanei – cui îi mai pasă dacă’şi face treaba? :D

cum se raspunde la o intrebare? – cu un răspuns.

3 adaptari ale porumbelului la zbor – aripi, pene, fulgi.

cum dracu se activeaza un cont hi5 – da de ce eşti aşa nerv0s, ce ţi’a făcut Hi5?

de ce imi da eroare la hi5? – Hi5 nu dă niciodată eroare, eroarea dă Hi5!

Categoria Of, viaţa mea:

cand ti se zbate spranceana stanga inseamna – înseamnă că ai cancer de sprâceană, e grav, fă’ţi o sprânceanografie!

imi bate ochiu drept de cateva zile incoace – trist! neuro-psihiatria te aşteaptă.

cum afli ca ai nevoie de ochelari de vedere – e foarte simplu: când nu mai vezi.

Categoria Dar de ce întrebaţi?

reactie violenta cu detergent – da ce’ai cu bietul detergent, ce ţi’a făcut?!

ce functie sintactica aer vad pepeni – o funcţie mult prea sintactică să te prinzi tu.

vai de tine pamant si mare – şi vai de tine, Guglea!

provenienta literelor romane – hmm, să ne gândim, să fie cumva Roma Antică?

vreau jocul cu baiatul care sare in pisc – asta e ceva metaforic?

cum se scrie chichi cean – exact aşa!

monstre de tumori conservate – oamenii chiar au fantezii ciudate pe lumea asta!

un singur baiat functie sintactica – şi ziceţi că vor să scoată gramatica din şcoală?

locuiesc in portugalia – şi ce te dai mare?

sus, jos, avand, oricand, inainte, dreapta – decizii, decizii…

hmm..poze artistice chiar te prind!!!.. – caută direct pe Hi5!

invat spagatul – şi tu te dai mare?

cele 69 de pozitii desene – ca să nu zici că Guglea chiar nu’ţi este de vreun folos, îţi dau eu nişte idei:69 pe portativ

Iar acum nu faceţi prostii!

decisions1

Nu’mi dau seama dacă aşa am fost eu toată viaţa sau am suferit vreo gravă mutaţie genetică, dar de când mă ştiu eu pe mine insămi, mereu am avut o anumită oroare de decizii. Mă îngrozeşte cumplit orice ţine de procesul de luare a unei decizii, mă sufocă ideea că viaţa asta e prea scurtă ca să depindă doar de nişte hotărâri colosale care ar putea s’o schimbe la sânge. Pentru că decizie înseamnă şi să spui dacă vrei puţine neagră sau pâine integrală, dar şi încotro s’o apuci în viaţă. Pentru mine una, ambele tipuri de decizii sunt la fel de complicate, chit că ţine de pâine sau de întreaga mea existenţă.

Mintea mea efectiv refuză să mai gândească în momentul în care se simte constrânsă de imaginea înspăimântătoare a unei bifurcaţii de care ştii că atârnă tot viitorul tău şi nu ai voie sa spui un simplu “stânga” sau “dreapta” pentru că e veşnic cineva acolo lângă tine care îţi tot dă ghionturi pe sub coaste, zicându’ţi cum că nu te pripi, gândeşte’te bine. Pentru mine e ca şi cum m’ai înjunghia dacă’mi spui aşa ceva. Fie zic instinctiv prima opţiune care’mi răsare în minte, fie o să stau în bifurcaţia aia până oi bloca toată circulaţia, fie ea şi metaforică.

Ca să ofer şi o justificare ştiinţifică pentru ce poate părea la prima vedere un simplu comportament imatur, ţin să aduc în favoarea mea următorul argument: statistic vorbind, pe durata întregii mele existenţe, oricât de scurtă sau nu ar fi ea, cele mai bune decizii le’am luat fără să gândesc. De exemplu, m’am gândit 10 ani de zile să fac Facultatea de Limbi Străine, încă de pe vremea când aveam pampoane şi pete de cerneală pe deşte visam la ea şi iată că nu există zi să nu regret alegerea asta. Şi, totuşi, nu mi’a luat nici 3 secunde să aleg portugheza şi iată cât de fericită mă face! Şi toate astea sunt decizii schimbătoare de viaţă!

Acuma spuneţi’mi voi mie cum îi zice unui om ca mine de nu se poate decide în veci ce vrea el să facă. Eu aş tinde să cred că de fapt e chiar definiţia clasică pentru copil, dar apoi îmi arunc câte’un ochi spre propriul buletin şi sunt acolo nişte cifre care se tot zbat să demonstreze contrariul. Acuma eu pe cine să mai cred? Ce decizie complicată, cum de dau eu numai de aşa ceva?!

Şi ca să mă ridic la înălţimea legală de adult cu acte, o să’l citez iară pe Saramago, dar numai pentru că vorbele lui chiar se potrivesc mănuşă:

Nu noi luăm decizii, deciziile ne iau pe noi…

Aha! Atunci eu de ce’mi mai bat capul cu deciziile când aş putea să mă duc să joc şotron?!

Eu şi Alexandra am fost colege de cămin anul trecut. Nu ne despărţea decât un perete subţire, împărţeam aceeaşi zi de curaţenie în apartament, făceam mereu schimb de dulciuri şi prăjituri, cum nici una din noi nu putea trăi fără un mic sugar rush zilnic. Alexandra are o voce de vis, e incredibil cât de frumos cântă, cred că cel mai bine îi ieşea Je t’aime a Larei Fabian şi toţi îi spuneam să mergă la Megastar că merită să’şi cultive talentul. Şi e o fată bună. Nu cred că am cunoscut un om mai vorbăreţ şi mai prietenos decât ea, îi plăcea la nebunie să stea de vorbă oricând şi despre orice…

Nu mi’a venit să cred zilele trecute când am intrat în facultate, după atâtea luni departe de ţară, şi primul lucru pe care l’am văzut a fost afişul ăsta:

afis_umanitar1

La Universitate şi în căminele noastre o să’l găsiţi peste tot, ca şi pe orice forum, site sau blog de’al UB, nimeni n’a rămas indiferent la ceea ce se întâmplă cu ea. Diagnosticul este crunt (tumoră cerebrală malignă) şi după 3 intervenţii chirurgicale la Spitalul Municipal în doar 2 luni, care i’au şi paralizat partea stângă a corpului, ultima ei şansă de a se vindeca este un tratament la o clinică din Turcia. E cumplit să te gândeşti că, pe nesimţite, viaţa unei tinere de 20 ani a ajuns să valoreze 20.000 euro, pe care părinţii ei nu’i pot strânge fără ajutor.

Dacă cineva poate să o ajute în vreun fel, dacă ştiţi cumva vreo bancă sau vreo companie dispusă să sponsorizeze tratamentul, atunci o să vă rog să o faceţi, pentru Alexandra timpul se scurge acum de zeci de ori mai repede decât pentru oricare dintre noi…

Despre Alexandra s’a tot scris şi în presă, în Evenimentul zilei şi Libertatea, precum şi într’o sumedenie de bloguri (aici, de exemplu, puteţi vedea întreaga fişă medicală a Alexandrei).

Next Page »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 197 other followers