Cum am ajuns eu om mic

decisions1

Nu’mi dau seama dacă aşa am fost eu toată viaţa sau am suferit vreo gravă mutaţie genetică, dar de când mă ştiu eu pe mine insămi, mereu am avut o anumită oroare de decizii. Mă îngrozeşte cumplit orice ţine de procesul de luare a unei decizii, mă sufocă ideea că viaţa asta e prea scurtă ca să depindă doar de nişte hotărâri colosale care ar putea s’o schimbe la sânge. Pentru că decizie înseamnă şi să spui dacă vrei puţine neagră sau pâine integrală, dar şi încotro s’o apuci în viaţă. Pentru mine una, ambele tipuri de decizii sunt la fel de complicate, chit că ţine de pâine sau de întreaga mea existenţă.

Mintea mea efectiv refuză să mai gândească în momentul în care se simte constrânsă de imaginea înspăimântătoare a unei bifurcaţii de care ştii că atârnă tot viitorul tău şi nu ai voie sa spui un simplu “stânga” sau “dreapta” pentru că e veşnic cineva acolo lângă tine care îţi tot dă ghionturi pe sub coaste, zicându’ţi cum că nu te pripi, gândeşte’te bine. Pentru mine e ca şi cum m’ai înjunghia dacă’mi spui aşa ceva. Fie zic instinctiv prima opţiune care’mi răsare în minte, fie o să stau în bifurcaţia aia până oi bloca toată circulaţia, fie ea şi metaforică.

Ca să ofer şi o justificare ştiinţifică pentru ce poate părea la prima vedere un simplu comportament imatur, ţin să aduc în favoarea mea următorul argument: statistic vorbind, pe durata întregii mele existenţe, oricât de scurtă sau nu ar fi ea, cele mai bune decizii le’am luat fără să gândesc. De exemplu, m’am gândit 10 ani de zile să fac Facultatea de Limbi Străine, încă de pe vremea când aveam pampoane şi pete de cerneală pe deşte visam la ea şi iată că nu există zi să nu regret alegerea asta. Şi, totuşi, nu mi’a luat nici 3 secunde să aleg portugheza şi iată cât de fericită mă face! Şi toate astea sunt decizii schimbătoare de viaţă!

Acuma spuneţi’mi voi mie cum îi zice unui om ca mine de nu se poate decide în veci ce vrea el să facă. Eu aş tinde să cred că de fapt e chiar definiţia clasică pentru copil, dar apoi îmi arunc câte’un ochi spre propriul buletin şi sunt acolo nişte cifre care se tot zbat să demonstreze contrariul. Acuma eu pe cine să mai cred? Ce decizie complicată, cum de dau eu numai de aşa ceva?!

Şi ca să mă ridic la înălţimea legală de adult cu acte, o să’l citez iară pe Saramago, dar numai pentru că vorbele lui chiar se potrivesc mănuşă:

Nu noi luăm decizii, deciziile ne iau pe noi…

Aha! Atunci eu de ce’mi mai bat capul cu deciziile când aş putea să mă duc să joc şotron?!

11 thoughts on “Cum am ajuns eu om mic

  1. bai, nu’mi mai da de’astea, ca risc sa’mi gasesc si alte fobii de care nu eram constienta si devine deja psihotic, o sa incep sa am si fobie de fobie!

  2. Din moment ce ai observat şi înţeles, nu neapărat greutatea, ci efectul unei decizii asupra mersului vieţii, nu mai eşti copil. Definiţia copilului (cred eu) se învârte în jurul cuvântului ignoranţă…
    Când vreau să iau o decizie numai ca să “stick it to the man”, ştii ce fac? Dau cu banul. Mă bazez pe noroc, singura mea dogmă.
    Dacă nu ştiu ce să fac într-o situaţie în care balanţa e egală şi eu trebuie să aleg, merg la noroc.
    Am învăţat asta după ce am jucat un an cărţi: în viaţă nu câştigă cel care meriă; poţi să ai experienţă şi tot să nu câştigi; dar cel mai important: până şi cartea care apare cu şansele cele mai mici poate câştiga.
    Aşa că nu contează ce decizie iei pentru că dacă stai şi analizezi situaţia poate o analizezi prost, şi cea mai proastă decizie îţi pare cea mai bună.
    Eu îţi spun să alegi ce simţi, du-te după instinct, şi nu uita că mergi la noroc…
    P.S. Ca să-mi reamintesc asta în fiecare zi (printre altele) port la mine un pachet de cărţi.

  3. mda, te inteleg perfect, si eu sunt de-aia care sta juma de ora in supermarket pana se hotaraste daca vrea iaurt cu capsuni sau cu visine, ce sa mai zicem de hotararile alea cu adevarat importante…

  4. @zana-carabina-ia-le pe amandoua,oricum ti se face pofta de celalalt candva mai tarziu.
    sau fa-ti o lista de acasa,eu asa fac si ma abat rareori de la ea(plus ca asa evit sa pierd nspe ore in hypermarket si nu arunc bani aiurea pe ambalaje sclipitoare).

    in rest totul se leaga de consecintele pe care suntem dispusi sa le suportam,sau nu?
    nu mai stiu cine zicea asta: orice pas in spate e un pas inainte,pentru ca prin actiunea si consecintele ei te schimba iremediabil(indiferent cat de putin)

  5. @Razvan: ai dreptate, viata ca un joc de carti chiar e o metafora buna. Instinctul zic si eu ca e cel mai de nadejde ajutor in situatii din’astea…

    @Zana-carabina: eu cand merg in supermarket ma uita dumnezeu acolo, imi ia si vreo 2 ore sa aleg tot ce vreau si ce nu vreau!

    @Mariana: la mine lista de cumparaturi nu functioneaza, zici ca’s psihopata, ajung sa cumpar alte zeci de chestii care nu’s pe lista, dar care am eu impresia ca’mi sunt necesare.
    Dar, pana la urma, orice pas facut este un pas in fata, inapoi chiar n’ai unde s’o iei. Uite un gand bun inainte de luarea unei decizii😀

  6. pe mine ma dispera sa stau nspe ore in orice magazin.mai ales ca aici unde sunt acu e destul de pustiu in general…asa ca atunci cand dau de aglomeratie fug mancand pamantul.
    sunt cu totul diferita de mama pe care pot sa o las in orice magazin(indiferent cat de mare/mic) o zi intreaga si in momentul cand m-as duce sa o iau acasa mi-ar spune ca ea nu a vazut totul.
    but anyway..nu pretind ca sunt 100% capabila de decizii….deciziile au grade de importanta si de consecinte…asa ca …fiecare cu capacitatile sale😉
    but i’m glad that i said something helpfull😀

  7. Te inteleg perfect, deoarece nici mie nu-mi place sa iau decizii, sa hotarasc…de multe ori vreau sa decida altii pentru mine…(dar desigur, sfirsesc prin a hotari de una singura, si pina acum, absolutely no regrets! deci am decis bine:)!!! te puuup

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s