Există şi decizii care’mi plac

Sâmbătă seara, în timp ce ne aflam în plin proces de alcoolizare (o activitate de rutină, precum spălatul pe dinţi sau mersul la bancă), zice nu-ştiu-cine: Hai la Barcelona de Paşti! Şi nu ştiu dacă alcoolul a fost de vină sau doar alinierea planetelor, dar am zis toate în cor: Hai! Duminică dimineaţă aveam deja biletele de avion, iar la prânz rezervarea la hostel. Pentru bani ţin să’i mulţumesc statului român, promit să folosesc cu mare drag bursa ce mi’o oferă câteva luni pe an, de student silitor ce sunt eu…

Au existat totuşi şi circumstanţe care să favorizeze decizia subită de a merge la Barcelona, că acasă nu vroiam cu nici un chip să stăm, mai ales de Paşti, dar ne era teamă să plecăm din ţară pe motive de licenţă, aşa că au existat mai multe propuneri gen Sighişoara, Sibiu sau Cluj (eu am propus Timişoara – nu de alta, dar e cea mai occidentală destinaţie de la noi, cel puţin geografic vorbind). Dar deh, nu poţi să dai Barcelona pe Timişoara ori Sighişoara, oricine ar fi de acord cu mine… Deşi Tiramisu… (am tichete de tren, tot de la statul român, slăvit fie el, deci voi gusta şi din Tiramisu!)

Ceea ce vreau să zic eu aici, pe lângă faptul că plec la Barcelonaaaaaaaaaaa, e că cel mai frumos lucru în viaţă e să iei decizii cu sufletul, doar cu sufletul. Capul nu trebuie niciodată implicat în astfel de activităţi, că numai prostii face!

Acuma nu ştiu ce va zice sufletul maică’mii la aflarea veştii, că sigur capul ei va lua foc (de ziua mea nu’s acasă, de Crăciun nu, de Revelion nu, acuma nici de Paşti, licenţa nu mi’o scriu… Bad kid, bad, bad!). Aşa că nu mi’ar prinde rău un mic ajutor din partea voastră, ca să’i demonstrez maică’mii că sunt totuşi în deplinătatea facultăţilor mintale când iau decizii: