Să mergi la o piesă de teatru fără dialoguri e ca şi cum ai asculta minimal

Adică n’are nici un farmec şi te mai şi deprimă.

Am fost eu săptămâna trecută acum două săptămâni (cam atât a trecut de când scriu asta) la Intrusa, la Teatrul Masca. N’am să povestesc prea multe despre ce se întâmplă în piesă – şi asta nu pentru că nu gust eu arta modernă (pentru că mie chiar îmi plac modernismele în general), ci pentru că nu prea ai mare lucru de povestit. Mă aşteptam să aud şi eu nişte schimburi de replici inteligente sau măcar nişte dialoguri care să’mi demonstreze că oamenii ăia chiar nu duc lipsă de coarde vocale, dar n’a fost să fie. Eu chiar nu eram conştientă că voi ateriza la Dansez (respectiv, mă dezbrac) pentru tine şi că actorii vor ţopăi de colo-colo şi vor juca de fapt mima. Sunt curioasă dacă în nuvela lui J.L. Borges după care a fost scrisă piesa există şi cuvinte sau are doar 30 de pagini goale…

Am rămas şi eu cu o întrebare după această piesă: What the fuck? sau, mai pe româneşte, Ce’a fost asta? Sunt cam aceleaşi întrebări pe care le’aş avea şi după un concert recital (sau ce’o fi el) de minimal… Dar voi puteţi să vă duceţi, mai ales dacă sunteţi fani ai genului (adică minimal).

Şi cine a avut ideea revoluţionară de a face un teatru în Militari? Foarte exotică locaţia, eu eram obişnuită cu Lipscani…

2 thoughts on “Să mergi la o piesă de teatru fără dialoguri e ca şi cum ai asculta minimal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s