Cum e să’ţi fie teamă

Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată cu o teamă aşa de mare care să vă urmărească până şi în somn. E ca atunci când simţi că cineva e pe urmele tale şi stai veşnic la pândă pentru că ştii că la un moment dat va apărea, însă niciodată de unde te aştepţi. Şi ciuleşti urechile să’i prinzi orice mişcare, căci bezna din jur te împiedică să vezi altceva decât noaptea.

Dacă nu aţi trăit niciodată cu aşa o frică, atunci sigur o să ziceţi că sunt Barbie, ca sunt superficială, shallow and vain, că eu nu ştiu care sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă, că eu nu trăiesc decât pentru aparenţe…

Dar mie mi’e frică, mi’e groază, mi’e oroare… să mă mai uit în oglindă. Uneori nici nu vreau să mă mai trezesc dimineaţa ca să nu fie nevoie să trec prin ritualul firesc care include întotdeauna şi oglinda. E oribil să tremuri la gândul „oare ce’o mai fi azi pe faţa mea?”, de multe ori nu’mi doresc decât să’mi pun o pernă pe cap şi să stau aşa, fără să’mi pese că e noapte sau zi.

Nu sunt nebună (ba sunt, dar asta nu e una din manifestările nebuniei), dar deja nu mai suportam să aud aceeaşi întrebare: „da’ ce’i pe faţa ta?” şi să văd aceeaşi groază în priviri. Şi nu e o groază pe care doar mi’o închipui doar eu. Acasă n’am mai fost din martie şi sincer n’aş mai fi putut să îndur privirea îngrijorată a maică’mii, simţeam că mă transform în monstru…

O să râdeţi, dar se cheamă acnee, deşi eu o alint „ciupercă atomică” sau „hiroshima” (auto-ironia e de multe ori foarte utilă). Recunosc că mai vedeam la alţii înainte, dar niciodată la mine. La pubertate aveam ten de copil, bine că a înnebunit la 22 ani. Şi e o acnee foarte ciudată, pentru că azi trece, dar peste 2 zile revine, nu poţi să spui niciodată că e în stare de vindecare. Doctorii nu şi’au dat seama de la ce e, fiecare cu propria lui variantă (şi probabil niciuna bună). Şi se fac 3 luni de consultaţii, tratamente, creme, săpunuri, antibiotice şi tot felul de pastile…

Dar de o săptămână arat, în sfârşit, a om. Pot să ţin oglinda în mână şi chiar să zâmbesc în timp ce fac asta. Poate că tratamentele au început să dea roade sau poate că e pur şi simplu soarta. Sau poate că e o lecţie să învăţ să nu mă mai vait pentru nimicuri, să pot să spun „am trăit şi mai rău”…

Dar ce nu dispare e teama că mâine o s’o iau de la capăt…

Doar eu trăiesc cu teamă oare?

5 thoughts on “Cum e să’ţi fie teamă

  1. Draga colega, traiesti cu teama ca o sa reapara exact atunci cand ti-e lumea mai draga. Si e si normal, mai ales atunci cand ai vrea/trebuie sa arati flawless.
    Nu e cazul sa iti faci griji, mai sunt si altii care trec prin aceleasi experiente traumatizante. Inclusiv eu. Desi, nu stiu cat de mult o sa te incalzeasca asta!😛

  2. Oh, nici nu stii, mama groazei si-a facut culcus in creierii mei. Din pacate traiesc cu teama ca si maine petele de pe fata mea vor fi si mai multe si mai dese si mai pronuntate si, crede-ma, sa ai niste pete care sunt provocate de o alergie la NU-STIU-CE e minunatia minunatiilor😐 Calm down, se poate mult mai rau decat o acnee trecatoare😉

  3. Miss Bianca te intelege intru totul. pot spune ca face parte din lunga lista de temeri ale mele, dar mai spre final asa. m tem in principal de stii-tu-ce, viitor, licenta, restante, asta de temeri soro!🙂

  4. Za horror, za fear, nu-mi sunt straine nici mie. Mai aveam si niste dureri la care la fel doctorii tot isi dadeau cu presupusu dar nu au elucidat niciodata de ce le aveam.

    In schimb din septembrie de cand am inceput sa mananc salate si supa si am lasat dulciurile, mi s-a curatat fata si-am scapat si de dureri. Mai testez din cand in cand daca mananc ceva dulce ce se intampla si da m-am convins e de la alimentatie.

  5. oh da,iti inteleg teama! caci si eu trec sau mai bine zis am trecut prin asta! La pubertate nu am avut parte de acnee,dar niciodata nu e prea tarziu! asa ca a venit sa ma viziteze pe la 23 de ani…si nu voia sa mai plece! Primul doctor la care am fost m-a stors de bani,m-a indopat cu pastile si mi-a ciuruit fundul cu injectii! SI DEGEABA! asa ca am mers la al doilea. nici nu am intrat bine pe usa cabinetului ca deja imi pusese diagnosticul: ovare polichistice! Hai ca asta-i buna am zis eu! Ce legatura au cosurile cu ovarele? Culmea! A AVUT DREPTATE! Mi-a confirmat ginecologul! iau tratament si acum, dar macar nu-mi mai apar! in schimb tre sa fac ceva sa dispara petele si urmele lasate de acnee si asta e ceva mai greu! bafta iti urez!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s