Cum te vezi peste 5 ani?

Dacă aş avea 30 ani, 2 copii acasă şi rate la bancă, răspunsul ar fi cât se poate de previzibil, zic eu, adică “Tot aici”. Dar când am 22 de ani, încă 5 mi se par o veşnicie. Aşa că mi’e mai simplu să spun cum să salvăm lumea de carii decât cum voi fi eu peste câţiva ani. În plus, orice răspuns aş da, nu o să fie în veci mulţumitor.

Dacă’ţi spun că peste 5 ani voi lucra pentru Lonely Planet şi voi străbate planeta în lung şi’n lat, din Madagascar până’n Alaska, o să zici despre mine că’s visătoare, că nu am nici un dram de raţiune. Sau că sunt instabilă şi că nu corespund profilului niciunui job, că toate te vor pe termen lung, iar tu o să’ţi dai seama că eu nu’mi doresc să lucrez pe termen lung decât pentru Lonely Planet*.

Pe de altă parte, dacă’ţi spun că peste 5 ani îmi doresc să fiu managerul propriei companii de îmbuteliat castraveţi muraţi, o să mă descalifici pentru că sunt iraţional şi e clar că fug de muncă dacă mă visez manager în scurt timp. Sunt un neserios arogant, cine m’ar angaja pe mine oare?

Acuma serios, ce se aşteaptă un angajator să audă ca răspuns? “Peste 5 ani mă văd în firma ta, lucrând 8 ore pe zi pe acelaşi scaun, cu ochii în acelaşi monitor. La asta visez din copilărie! Ştiu că mulţi puşti îşi doreau să fie aviatori sau pompieri, dar eu nu am visat decât la jobul ăsta, în fiecare zi a vieţii mele, de 22 ani încoace!” Chiar asta vrea lumea să audă? Deci degeaba sunt eu bun în ceea ce fac (orice ar fi ceea ce fac), că nu am nici o şansă dacă ceea ce’mi doresc eu să ajung peste 5 ani nu se potriveşte cu ceea ce crezi tu că trebuie să ajung?

Sincer, eu mereu am dat răspunsuri ambigue la această întrebare (pentru că viziunea mea pe termen lung e ambiguă) şi m’au angajat toţi (la cele două joburi pe care le’am avut în vasta mea carieră şi în scurt timp şi la al treilea). O singură dată le’am dat răspunsul pe care în mod sigur nu vroiau să’l audă, dar am făcut’o special pentru că mi’am dat brusc seama că nu’mi doresc jobul. Şi răspunsul meu a fost gen “Peste 5 ani mă văd la Lisabona, cu 5 kile în minus”, doar că ceva mai cosmetizat şi fără referire la propria’mi greutate. Şi culmea e că mă “potriveam perfect profilului” (cum s’ar zice în limbaj de HR🙂 ), ştiam mai mult decât suficient din ceea ce îşi doreau ei, doar că peste 5 ani nu eram în locul în care vroiau ei să fiu (pe acelaşi scaun trist)… Iar prin anul întâi am fost pe punctul de a mă angaja tot într’o companie tare cul (cum se pare că se cred toate), însă am zis pas din cauză că îmi ceruseră să semnez contract pentru 2 ani neîntrerupţi. Le’am spus că nici o căsnicie nu durează 2 ani, d’apoi un job, şi în plus ar fi însemnat să renunţ la visul cu Lisabona care na că s’a şi împlinit. Nu s’a născut încă jobul care să mă facă pe mine să renunţ la vise!

Şi concluzia e că dacă mai aud vreodată această întrebare, promit solemn să dezlănţui potopul şi să arăt oricărui interesat cât de psihopată sunt eu de fapt. Pentru că o să spun adevărul!

Dar zău, doar pe mine mă sperie întrebarea asta? Brrrr!

*Apropo, ăsta chiar e jobul meu de vis😀

12 thoughts on “Cum te vezi peste 5 ani?

  1. Mda, intrebarea asta e una dubioasa. In domeniul meu [medicina] insa optiunile sunt limitate, oarecum. Cand spun ca peste 5 ani ma vad in Africa centrala [pe undeva intr-o zona de razboi], in Cecenia sau Cambogia, cu Medici fara frontiere sau Crucea rosie tratand orfani, refugiati etc., lumea rade de mine. Dezamagitor, pentru mine din partea lor. Pentru alte domenii, e alta poveste, si faza cu Lonely planet e foarte faina. Go-Barbie-Go!

      1. Ene, ce bine ca nu-s singura care a inteles gresit. Ma simteam prost.😦
        Oricum eu o sa astept cu sufletul la gura articolul ala despre care am vorbit aseara.
        Bafta la noul loc de munca.😀

  2. Lonely Planet suna foarte bine.😉 Daca iti doresti cu adevarat mi-e foarte greu sa cred ca nu se va implini.🙂 Uite-ma pe mine la scoala in America pe drumul catre psihoterapie.😉 Apropo, nu le-ai trimis inca CV-ul si scrisoarea de intentie?😉

  3. Visătoare, da; psihopată deloc. În situaţii de genu aproape te simţi prost câ ai vise, pentru unii irealizabile; Dacă ei (oamenii cu bani, patronii de companii) sunt limitaţi la cercul lor de job-casă-somn nu înseamnă că aia e “viaţa bună”, pe care trebuie s-o ducă toată lumea.

    Hai că-ţi spun unde mă văd eu peste vreo 20: într-o zonă de conflict ca fotograf; sau în cazul ipotetic în care în lume n-o să fie război, o să fiu la fotografiat triburi ascunse şi locuri în care ajungi greu, ca şi munţii & stuff… Mi-ar place să fiu unul dintre oamenii ăia care trăiesc la poalele Everestului, ca ghid pentru alţii…

    Toată lumea a avut visuri, dar când mă uit la oamenii mai mari… e de-a dreptul trist ce s-a întâmplat cu toate speranţele…

    Te rog din tot sufletul nu renunţa… Nu e niciodată prea târziu să faci unele lucruri…

    Şi ca să merg şi mai departe, îţi garantez că după ce ies la pensie (dacă ajung până acolo) o să mă mut undeva departe, undeva să mor fericit. Preferabil la poalele unui munte…

    P.S. Uită-te la Into the Wild!
    P.P.S. Ţi-am scris că am vrut să-ţi dau un sfat, dar altceva decât “să ai credinţă în puterile tale” nu pot să-ţi spun…

  4. Si pe mine ma enerveaza intrebarea asta incuiata la care chiar ca nu stiu sa raspund…oricum, nu ma vad cu copil, nu e visul meu…mai degraba ratacita tot prin lume…si ca ai adus vorba printre rindurile tale de Alaska, sa stii ca, oricit nu iubesc eu frigul, am in gind acest vis, sa plec intr-o croaziera “alaskana”…oricum, visele tale mi se par realizabile, nu lua in seama negativistii:) so, dream BIG!

  5. Patron de castraveti murati? N-ar fi rau, daca te-ar ajuta sa mergi in varful degetelor pe planeta…. Da-mi si mie de veste…

  6. doar cei mai prosti intervievatori pun intrebarea asta la un interviu. pt ca e un cliseu. tu stii ca te vor intreba asa ca iti pregatesti raspunsul, ei stiu ca tu ti-ai pregatit raspunsul, dar vor sa-l auda, ca intr-un final sa se declare multumiti ca ai fost atat de interesata de job si de interviu, incat te-ai pregatit special pentru el.
    O intrebare mult mai semnificativa ar fi “Ce ai facut in ultimii 5 ani”, pentru ca raspunsul va reflecta realitatea. Si atunci el ar putea observa evolutia candidatului si ar stii cam cat de ambitios e el in realitate. Astfel, ar putea estima directia pe care candidatul in cauza ar putea s-o urmeze in urmatorii 5 ani.
    “Vreau sa aduc compania dvs. pe culmile gloriei” nu prea mai are impact cand “In ultimii 5 ani am ocupat acelasi post in alta companie, n-am promovat, n-am adus niciun beneficiu companiei respective, n-am avut nicio alta activitate in timpul meu liber, nu mi-am impus targeturi etc.”

  7. interesant ce scrii tu aici, dar răspunde-mi la întrebarea: Unde te vedeai in urmă cu 5 ani? Ai ajuns “acolo” unde te duceau visele din frageda adolescenţă?
    Pe mine sincer nu!🙂 Tind să cred că m-au dus undeva mai sus şi pot să spun unde mă vă în următorii 2 ani.. de restul nu răspund încă😀

  8. Pingback: team net

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s