Turnirul Autorizaţiei de Foc

Lene, Barbie şi Românul, proaspeţi absolvenţi ai unei facultăţi de prestigiu care nu le oferă nici un viitor (pe scurt, Limbi Străine), s’au trezit pe nepusă masă în situaţia nedreaptă de a’şi câştiga singuri pâinea (termen simbolic care ţine loc de ciocolată şi pantofi, că doar la pâine am renunţat de prin aprilie). Cum Lene, Barbie şi Românul sunt nişte veritabili jobhopperi cu vise de globtrotteri, suferind de instabilitate cronică, un job normal nu poate fi singura lor soluţie de strâns avere.

Printr’o minune dumnezeiască, facultatea noastră de loseri ne oferă un mic avantaj care să ne salveze stomacul de la atrofiere şi autodevorare, avantaj numit generic Autorizaţia de Traducător şi Interpret. Această autorizaţie care stă pe buzele tuturor pare să demonstreze principiul cum că „misterioase sunt căile Domnului”, căci toată lumea susţine că e bună la toate, doar că nimeni nu ştie exact la ce foloseşte. Cum Lene, Barbie şi Românul şi’au câştigat dreptul la autorizaţie prin 3 ani de muncă silnică pe plantaţia facultăţii, e de la sine înţeles că trebuie să facă tot ce le stă în putinţă să o obţină.

Însă de la a vrea până la a avea e cale lungă, atât de lungă încât trece chiar şi prin Buzău, satul de baştină al celor 3. Scopul a fost colectarea unui braţ de acte imperios necesare, într’o veritabilă cursă cu obstacole pe traseul Primărie-Poliţie-Notar-Direcţia Taxe şi Impozite-Mall (pentru cumpărăturile de rigoare). Dosarul a fost complet după numai 3 săptămâni de jogging pe la toate instituţiile statului, atât din urbea natală cât şi din capitală.

Următoarea probă de foc în turnirul pentru câştigarea pietrei filozofale, pardon, a autorizaţiei de traducător, a fost depunerea efectivă a dosarului. Marea provocare a fost însăşi găsirea Ministerului de Justiţie, în ciuda tuturor instrucţiunilor oferite de hartă, guglea şi paznicii de prin zonă. După mai bine de 20 minute de căutări zadarnice, totul ajunsese să semene vag cu un capitol din Harry Potter în care eroul orbecăie după vreo alee invizibilă. Poate că adresa nu e decât o alegorie a ideii că justiţia nu e doar oarbă, dar nici nu poate fi văzută pe vreundeva…

Bineînţeles că, după descoperirea Ministerului, opinia generală a fost că drumul era mult mai simplu dacă nu te luai după hartă. Altă opinie generală a fost şi faptul că Ministerul de Justiţie e de o eficienţă rar întâlnită pentru că reuşeşte să elibereze o hârtie în doar 60 zile lucrătoare. Lucrătoare! O hârtie! Deci peste 3 luni, Lene, Barbie şi Românul vor chicoti bucuroşi când s’or vedea cu autorizaţia în mână, după care se vor îmbăta crunt pentru sărbătorirea fericitului eveniment.

One thought on “Turnirul Autorizaţiei de Foc

  1. Dureaza atata pentru ca sa te poti bucura de o asemnea achizitie. Altfel, poate ca ai zice: Uite, ce usor am luat adeverinta asta! Dar asa, asteptand numai 60 de zile, simti ca primesti ceva unic si cu totul special, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s