Despre legendara poposire a lui Barbie la Tiramisu

Pentru cine îşi închipuie că Tiramisu nu e decât o prăjitură, ar trebui să citească aici ca să se lămurească.

… care s’a produs, în sfârşit, după luni întregi de felurite promisiuni şi planuri măreţe. A fost într’adevăr un weekend fain, pentru care ţin să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la asta. Tomatei pentru că şi’a sacrificat nu doar somnul de dimineaţă, ci aproape două zile întregi să ne plimbe prin oraş. Lui Dojo pentru că şi’a rupt din timpu’i preţios să ne folosească drept ghid şi să ne spună  poveşti (chiar şi despre Grey’s Anatomy :P). Dorei pentru că e cea mai veche cunoştinţă virtuală de’a mea din Tiramisu şi pentru Ally McBeal. Lui Richie pentru că l’a părăsit pe Argo pentru noi preţ de câteva beri. Lui Cezar pentru hartă şi plimbările cu maşina. Andrei pentru mărgele şi pentru că nu pupă :). Gemenei Andreea pentru că ni s’a alăturat, cu tot cu sora din dotare (şi cu maximă părere de rău că geamăna mai vitregă Flavia umblă creanga). Mi’a părut tare bine să vă văd pe toţi, excursia asta a meritat din plin toate cele aproape 20 de ore epuizante de călătorit cu trenul.

Despre Timişoara sunt multe de zis. Atât de multe, încât nici acum nu’mi vine să cred că am ajuns în sfârşit acolo. Cel mai frumos compliment pe care i l’aş putea face este că e, probabil, cel mai occidental oraş din România. M’am simţit ca’n Europa! Tramvaiele şi străduţele înguste m’au făcut să mă gândesc la Lisabona, clădirile toate diferite între ele mi’au amintit de Barcelona, iar malul Begăi îi dădea un uşor iz de Porto. Mie îmi plac asocierile şi caut tot timpul detaliile care să’mi amintească de tot ce am trăit eu frumos în viaţă, iar în Tiramisu am reuşit să găsesc toate astea. După atâţia ani petrecuţi în Micul Paris, trebuie să recunosc că Mica Vienă mi s’a părut “căcător de frumoasă”, ca să folosesc expresia deja consacrată din repertoriul lui Dojo.

Dacă ar fi să aleg locul meu preferat din tot ce am văzut eu prin Timişoara în aceste două zile, atunci aş spune fără nici un dubiu că Piaţa Unirii e cea care mi’a plăcut maxim.

SANY5604

SANY5606

SANY5626

SANY5628

O binemeritată poză de grup, însă atmosfera a fost accidental perturbată de un căţel cu chef de gudurat:

SANY5648

Mai multe poze veţi găsi pe Picasa (încă mai am de încărcat o bună bucată şi de la Nico aka Micul Japonez) şi în curand şi pe Facebook.

Advertisements