Despre legendara poposire a lui Barbie la Tiramisu

Pentru cine îşi închipuie că Tiramisu nu e decât o prăjitură, ar trebui să citească aici ca să se lămurească.

… care s’a produs, în sfârşit, după luni întregi de felurite promisiuni şi planuri măreţe. A fost într’adevăr un weekend fain, pentru care ţin să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la asta. Tomatei pentru că şi’a sacrificat nu doar somnul de dimineaţă, ci aproape două zile întregi să ne plimbe prin oraş. Lui Dojo pentru că şi’a rupt din timpu’i preţios să ne folosească drept ghid şi să ne spună  poveşti (chiar şi despre Grey’s Anatomy :P). Dorei pentru că e cea mai veche cunoştinţă virtuală de’a mea din Tiramisu şi pentru Ally McBeal. Lui Richie pentru că l’a părăsit pe Argo pentru noi preţ de câteva beri. Lui Cezar pentru hartă şi plimbările cu maşina. Andrei pentru mărgele şi pentru că nu pupă🙂. Gemenei Andreea pentru că ni s’a alăturat, cu tot cu sora din dotare (şi cu maximă părere de rău că geamăna mai vitregă Flavia umblă creanga). Mi’a părut tare bine să vă văd pe toţi, excursia asta a meritat din plin toate cele aproape 20 de ore epuizante de călătorit cu trenul.

Despre Timişoara sunt multe de zis. Atât de multe, încât nici acum nu’mi vine să cred că am ajuns în sfârşit acolo. Cel mai frumos compliment pe care i l’aş putea face este că e, probabil, cel mai occidental oraş din România. M’am simţit ca’n Europa! Tramvaiele şi străduţele înguste m’au făcut să mă gândesc la Lisabona, clădirile toate diferite între ele mi’au amintit de Barcelona, iar malul Begăi îi dădea un uşor iz de Porto. Mie îmi plac asocierile şi caut tot timpul detaliile care să’mi amintească de tot ce am trăit eu frumos în viaţă, iar în Tiramisu am reuşit să găsesc toate astea. După atâţia ani petrecuţi în Micul Paris, trebuie să recunosc că Mica Vienă mi s’a părut “căcător de frumoasă”, ca să folosesc expresia deja consacrată din repertoriul lui Dojo.

Dacă ar fi să aleg locul meu preferat din tot ce am văzut eu prin Timişoara în aceste două zile, atunci aş spune fără nici un dubiu că Piaţa Unirii e cea care mi’a plăcut maxim.

SANY5604

SANY5606

SANY5626

SANY5628

O binemeritată poză de grup, însă atmosfera a fost accidental perturbată de un căţel cu chef de gudurat:

SANY5648

Mai multe poze veţi găsi pe Picasa (încă mai am de încărcat o bună bucată şi de la Nico aka Micul Japonez) şi în curand şi pe Facebook.

3 thoughts on “Despre legendara poposire a lui Barbie la Tiramisu

  1. Mie imi pare rau ca am stricat poza de grup, da’ ai vazut si tu cum fac cand apar caini in peisaj.😀

    Ma bucur tare ca ti-a placut la noi in cotet, vorba lu’ Dojo. Si asa frumos ai zis de el…😀 Ma unge la suflet de fiecare data cand cineva vorbeste frumos de Tiramisu.🙂

    Sa mai vii, ca te mai plimbam. Te ducem la stadion, daca n-ai fost si mai gasim noi pe unde sa te caram.

  2. Ma bucur ca ne-am intalnit si ca ti-a placut ze city. Dupa cum iti spuneam, dupa vreo 30 de ani de vietuit pe aici, i-am cam pierdut farmecul🙂

    Sa ne dai de stire cand mai vii (si cu restul “copiilor” of course) .. ca mai vine un sezon din Grey’s si tre’ sa te buzarim😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s