În toate direcţiile

SANY5649

Australienii au un soi de lege nescrisă. Pe la vreo 20 şi ceva de ani, după ce termină facultatea sau uneori doar liceul, îşi iau rucsacul în spinare cu câteva haine şi o hartă şi pleacă în lume. Majoritatea nici măcar nu îşi stabilesc un traseu aproximativ, se urcă în primul avion şi de acolo încep călătoria, oriunde văd cu ochii. Nu ştiu cum de reuşesc, dar mai toţi ajung să vadă chiar şi trei sferturi din glob în doar 1 sau 2 ani. Cateodată se îndrăgostesc de câte cineva şi zăbovesc mai mult timp într’un loc sau se angajează pe vreo insulă ca instructori de surf, să’şi mai recupereze din cheltuieli. Iar apoi se întorc, victorioşi, acasă, în ţara lor cât un continent, printre canguri şi koala.

Americanii au inventat expresia “taking a gap year” pe care tot mai mulţi tineri o ridică la rang de lifestyle după highschool sau chiar college. E momentul în care nimeni nu ştie ce ar trebui să facă cu propria viaţă, aşa că pornesc on the road sau chiar into the wild să vadă lumea, să cunoască oameni, să îi izbească vreo revelaţie… Sau pur şi simplu se mută de acasă, îşi iau un job şi se înscriu la cursuri de actorie. Just for a change

Eu m’am hotarat să fiu occidentală, chiar în propria’mi ţară. Şi dacă vă întrebaţi ce mai fac sau care’mi sunt planurile de viitor, o să vă răspund cu mândrie că I’m taking a gap year. Un an în care n’o să fac decât să mă gândesc la ce studii vreau să urmez, cine vreau să devin când o să mă fac mare, ce locuri vreau să vizitez, ce oameni vreau să văd şi să revăd… Celor care îşi fac griji că îmi irosesc prea mult timp din viaţă nu le’aş putea spune decât atât: Nu e un an pierdut, e un an câştigat. Dacă voi reuşi într’adevar să iau deciziile corecte, atunci ştiu că voi fi omul care îmi doresc eu să fiu.