Vă mai amintiţi…

Roba e mereu prea lungă şi prea largă şi hainele ţi se lipesc de piele pe sub ea. Iar toca nu’ţi vine niciodata cum ar trebui, îţi strică părul pe care l’ai aranjat ore întregi special pentru această ocazie. Şi şnurul nu stă deloc cum l’ai aşezat, plus că nimeni nu pare să ştie pe ce parte ar trebui să’l laşi, pe stânga, pe dreapta, pe spate?

Şi’n jurul tău sunt sute de oameni la fel îmbrăcaţi, chinuiţi de aceleaşi robe şi toci nepotrivite. Unii ţi’au fost colegi, pe alţii îi ştii din vedere, câţiva îţi sunt total necunoscuţi, iar vreo doi-trei ţi’au fost alături ani la rând…

Abia aşteptai să se termine, să fii liber, să’ţi începi în sfârşit viaţa, şi nu’ţi vine să crezi că tocmai acum te’au năpădit emoţii pe care nu ţi’ai fi închipuit să le ai. Ochii ţi se umplu de lacrimi – lacrimi pentru cei pe care nu’i vei mai vedea, pentru cei care ar fi trebuit să fie cu tine, dar sunt departe, pentru cei fără de care nu te simţi întreg…

Ce repede’au trecut 3 ani… Câte vise spulberate şi câte speranţe împlinite, câte trepte de urcat şi câte lacrimi de vărsat, cine să le mai ştie şirul? Încotro o vei apuca, acum când viaţa pare să te ducă înspre nicăieri?

Şi nu mai rămâne decât momentul când tu nu mai eşti tu, când cei din jur devin altcineva. Şi pe deasupra ta zboară tocile în toate direcţiile, toci care niciodată nu stau pe cap aşa cum ar trebui, cu şnururi înnodate şi incomode… Şterge’ţi lacrimile, acum eşti absolvent.

5 thoughts on “Vă mai amintiţi…

  1. 🙂 Am avut absolvirea acum sambata…
    Nici nu mi-am dat seama ca s-a terminat totul pana cand n-a venit baiatul de care mi-a placut juma’ de facultate [adica 3 ani, dar n-am avut curaj sa-i spun] si mi-a zis senin: s-ar putea sa nu ne mai vedem niciodata, mult succes!

    Ca sa nu zic de plansul pe care l-am tras cand am ajuns acasa… vreo doua ore. Stiu eu sigur [si nu ma las convinsa de contrariu] ca o sa raman prietena vesnic cu unele dintre fete, iar pe altii doar o sa ma salut pe strada [poate nici atat], dar da… s-a terminat. La mine a fost mai lung [6 ani] si abia acum incepe greul. Si vai ce urata era roba. Toca mi-a ramas amintire…

  2. Vai, Anda. Ai furat toca??

    La mine au trecut 2 ani şi un pic şi zic cu mâna pe inimă că faza cu roba and shit nu mi-a plăcut, mai ales că nu ştiu cum s-a întâmplat de o trebuit să mă ocup eu de ele: strâns bani, închiriat, numărat, luat, adus, oare se mai întorc toate?, lipseşte una’, a! uite-o!, numărat a treizecea oară, dus n-apoi.

  3. Nu ştiu de ce, dar pentru mine momentul este cu mult mai emoţionant acum, când mi-l amintesc, decât a fost atunci, când s-a petrecut… Mi-e ciudă că nu trăiesc momentele la timp…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s