V’am zis că sunt om important!

Pentru că tot e criză (aşa zice Pro Tv), mi’am găsit şi eu o nouă ocupaţie, foarte benefică şi relativ profitabilă de a mai câştiga o pâine pe lângă cea de salariu (a se citi “pantofi”, că am zis că nu mai consum pâine). Aşa că în ultimele zile m’am îndeletnicit cu traducerea în portugheză a unui manual de utilizare a unui ferăastrău pe care l’a făcut mama lui circular şi cu scopul de a tăia lemne pentru şantiere. Puteţi să râdeţi cât vreţi, ştiu că nu prea le am cu ferăstraiele, dar nu e deloc uşor să faci un ban cinstit fără să dai în cap la oameni pe stradă, da?

Ferăstrăul ăsta pare o treabă tare bună la casa, pardon, şantierul omului, însă tot traducând de zor am constatat câtă responsabilitate atârnă de fapt pe umerii mei. Deci dacă uit cumva să traduc că şuruburile de la cuţitul divizor trebuie bine strânse înainte de acţionarea manetei, incidentul s’ar putea soldacu un număr considerabil de victime. Iar dacă aş fi eu pusă pe şotii şi aş spune “aşezaţi capul pe masa de lucru şi apăsaţi butonul de pornirepentru a verifica integritatea lamei”, aş declanşa un adevărat măcel (şi iar îmi zboară gândul la Happy Tree Friends, sunt o persoană destul de sadică, dacă stau să mă gândesc mai bine).

Acum înţelegeţi câte vieţi depind de fapt de mine şi de ce nu pot eu să dorm noaptea de grijă că aş putea deschide într’o zi televizorul şi aş auzi la Ştirile de la ora 5 câţi muncitori au căzut victimă atacului ucigaş al unui ferăstrău de tăiat lemne?! Aşa că sculeri-matriţeri din toate zările, be afraid, be very afraid!