Zona crepusculară

Eu sunt obsesiv de punctuală. Cel mai frecvent coşmar al meu e cel în care întârzii la serviciu, eu un gând care nu mă lasă să dorm noaptea. De fapt, e doar unul din miile de gânduri care’mi provoacă insomnii, motiv pentru care ora mea obişnuită de culcare e cam 3 noaptea. Sau dimineaţa, depinde din ce perspectivă priveşti.

Ieri am sărit speriată din pat crezând, evident, că am dormit în exces. Mai ales că în cameră era o lumină orbitoare care mă făcea să cred că suntem în miezul zilei (eu trebuie să fiu la muncă la 13°°). M’am uitat la telefon şi arăta 07:45, dar am crezut că sunt prea ameţită de somn şi că ochii mă înşeală, apoi m’am gândit că mi’a stat ceasul (de la telefon, da). M’am dus fuga să mă uit pe fereastră pentru vreun indiciu, habar n’am de ce, că doar nu ştiu să citesc ceasul după soare.

Era de fapt 07:45, m’am convins după câteva tumbe prin cameră, cele 2 creasuri de mână ale mele m’au convins.

Iar acum urmează partea cea mai stranie. Când le’am povestit colegelor de serviciu, 3 dintre ele mi’au spus că au păţit exact acelaşi lucru, în aceeaşi dimineaţă, toate 3 între 07:30 şi 08:00. A fost o halucinaţie colectivă sau criza asta chiar a început să ne afecteze până şi somnul?

Deci nu’mi spuneţi că şi voi ţopăiaţi ieri prin cameră pe la 8 fără dimineaţa crezând că e 12, că deja încep să cred şi în extratereştri!