Nopţi albe pentru zile negre

Post scris pe vremea când chiar mă trezeam de dimineaţă.

Ţinând cont de vasta mea experienţă de viaţă şi analizând zecile de boli pe care le’am îndurat cu stoicism (închipuite sau nu), am constatat că cea mai groaznică dintre toate (fie’mi permisă exprimarea pleonastică, e doar o licenţă poetică) nu poate fi decât insomnia. Te trece prin toate starile posibile – stres, agitaţie, plâns şi bocet, nervozitate, disperare, nevroză, psihoză şi are stadii progresive de evoluţie.

1. Stadiul iniţial

22.00 – te bagi în pat mai devreme decat de obicei, în speranţa că aşa vei adormi mai repede. Ca să accelerezi procesul, bei inainte şi o cană de ceai de tei cu vreo 2-3 boabe de distonocalm (asta in cazurile mai avansate ale maladiei) 23.00 – ghinion! (ca de fiecare dată, de altfel). Tot nu reuşeşti să adormi, petrecând o oră întreagă în căutarea poziţiei ideale – pe spate, pe burtă, pe stânga, pe dreapta, cu capul sub pernă, poziţia lotusului etc. Dupa ce încerci mai bine de 69 de poziţii (cifră simbolică, deh!) îţi propui să stai nemişcat !

2. Stadiul intermediar

00.00 – nu reuşeşti să stai nemişcat mai mult de 3 min, căci tot universul pare să comploteze împotriva ta: ba te strânge o şoseată, ba te gâdilă vreun fulg din pernă, ba îţi amorţeşte o mână… Însă tot încerci să te convingi că mai e cale lungă până dimineaţă şi ai timp berechet să dormi, e doar miezul nopţii, ce naiba!

3. Stadiul nevrotic

1.00-2.00 – deja începe să te cuprindă disperarea. Parcă tot patul a luat foc şi nu’ţi mai găseşti locul, te muţi de pe o parte pe alta fără nici un rezultat. Şi ceasul ăla nenorocit ticăie cu atâta spor de parcă ar avea duracell! Te enervează la culme şi’ţi vine să te duci să’l trânteşti de podea…

4. Stadiul psihotic (climax)

3.00 – psihoza e în floare… Mai ai puţin şi plângi de nervi (asta în cazul în care n’ai făcut’o deja). Apoi începi să te resemnezi, să’ţi accepţi soarta de proscris, mai ales când te gândeşti că Cioran n’a dormit ani la rand (bine, dar el măcar era un geniu).

5. Stadiul final

4.30 – adormi (accidental, evident). Ţi se rupe firul… 6.00 – sună ceasul (da, ăla cu duracell), când abia ai închis ochii… Te ridici din pat, plin de nervi, sudoare şi lacrimi, promiţând solemn că la noapte dormi buştean. Însă unele promisiuni sunt făcute tocmai pentru a fi încălcate…

2 thoughts on “Nopţi albe pentru zile negre

  1. nu mai stiu acum unde am citit sau unde am auzit,ca in momemntul in care un om e constient de o actiune pe care o face involuntar atunci acea actiune nu e tocmai bine realizata.asa e si cu somnul tau

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s