Ziua’n care o să fac multe…

… e departe.

Prin iunie aşa am hotărât eu că e cazul să dau examenul pentru atestatul de engleză. Am zis că îl dau în decembrie, am timp aproape 6 luni să mă pregătesc, o să lucrez constant, o să citesc numai în engleză, îmi iau cărţi, fac teste etc. În iunie atunci am început în forţă pentru că am făcut şi un curs de engleză pentru care aveam destul de multe teme. Totul a durat fix 3 săptămâni, până am terminat cursul. Iar când m’am văzut eu scăpată de teme şi de obligaţia de a face ceva constant, am zis totuşi să iau o scurtă pauză.

Pauza a fost mai lungă decât prevăzusem iniţial. Nu ştiu cum de s’a întâmplat, însă vara a trecut pe nesimţite. Adică pe nesimţită, ca asta sunt! La mine vara include şi septembrie, că facultatea am terminat’o pe 30 iunie şi vacanţa a început abia în iulie. Şi aşa m’am trezit eu în octombrie cum că, doamne, ce mă fac, n’am învăţat nimic, mai am 3 luni până la examen! Într’o ploiasă zi, mi’am luat inima’n dinţi şi am pus mâna pe Biblia-verde-a-oricărui-om-care-doreşte-să-înveţe-engleza, adică Advanced Language Practice a lui M. Vince, care sunt convinsă că se regăseşte în coşmarurile multora dintre noi. De menţionat că din respectiva Biblie am lucrat şi într’a 12a pentru BAC şi admitere, ba chiar am început’o de mai bine de 5-6 ori la viaţa mea, deşi nu am terminat’o niciodată până în prezent. Cum spuneam, am început eu să lucrez sistematic, de la primele capitole – pe care le ştiam aproape pe de rost de la câte tentative eşuate am avut (culmea e că tot nu am reuşit să le fac perfect, poate doar la Present Tense, Vince e un nenorocit). Înscrierile pentru decembrie se făceau din octombrie şi mi’am dat eu seama că n’o să am timp să termin de învăţat până atunci, lasă că dau în ianuarie, o să mă pregătesc, o să lucrez constant, o să citesc numai în engleză, îmi iau cărţi, fac teste etc.

Octombrie a trecut, apoi şi noiembrie, cu munca, cu petrecerile bisăptămânale, prieteni noi, treburi de făcut. Şi m’am trezit în decembrie, în săptămâna cu înscrierile, cea de dinaintea Crăciunului. Plină de avânt pompieristic, mi’am zis lasă, de săptămâna viitoare gata cu petrecerile şi cu lenevitul, am 6 săptămâni in care o să mă pregătesc, o să lucrez constant, o să citesc numai în engleză, îmi iau cărţi, fac teste etc. 3 săptămâni au trecut de atunci până să mă hotărăsc să deschid şi eu un test să văd măcar cum arată, nici măcar atâta lucru nu făcusem. După ce am constatat că e mai greu decât speram eu iniţial, am fost în depresie 3 zile şi n’am putut să învăţ deloc, evident. După care mi’am luat inima’n dinţi, pentru a nu ştiu câta oară, şi am zis că nu se mai poate, acum chiar o să mă pregătesc, o să lucrez constant, o să citesc numai în engleză, îmi iau cărţi, fac teste etc.

Mi’am stabilit şi un program de lucru, am calculat că şi dacă aş lucra câte o oră în fiecare zi tot aş reuşi să trec prin toată materia să fiu pregătită. 2 zile. Atât a durat entuziasmul. După care m’am întors la veşnica placă o să mă pregătesc, o să lucrez constant, o să citesc numai în engleză, îmi iau cărţi, fac teste etc. Au mai rămas 2 săptămâni în care probabil că o să mai repet placa de câteva ori bune.

Iniţial, 6 luni mi se păreau insuficiente să învăţ, apoi am zis că până la urmă şi 6 săptămâni mi’ar fi de ajuns. Nu mi’e teamă decât că o să mă trezesc de fapt cu 6 zile înainte că eu tot nu ştiu nimic. Sau 6 ore… 6 minute?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s