Şi mâine e o zi, nu?

Îmi pun alarma devreme, la 9.30. Până plec la muncă la 12, am timp să lucrez la engleză o oră întreagă. Nu reuşesc să mă trezesc chiar la 9.30, îmi mai ia vreun sfert de oră să amân alarma la fiecare 2 minute, e epuizant. La baie aproape că adorm pe closet vreo 10 minute, iar când mă uit în oglindă îmi dau seama că am porii cam încărcaţi, aşa că’mi fac o mască. Nu durează mult, 15 minute, o nimica toată!

După care deschid laptopul să mă apuc de lucru (n’am decât manuale în format .pdf). Mai întâi decid să’mi verific totuşi mailul, nu pot trăi aşa în sălbăticie. După care dau un refresh la FaceBook, să văd cine ce a mai făcut. A, ce test interesant, What hipster city do you vibe with, trebuie să’l fac! Bineînţeles că vreau să aflu şi What kind of drunk are you, mereu m’am întrebat. Gata cu testele, deschid una din cărţile de engleză. Însă îmi amintesc subit că trebuie să’mi joc şi Sorority Life, am poşete Prada şi pantofi Manolo Blahnik de cumpărat, măcar în viaţa virtuală să am şi eu tot ce visez, nu?

Fuck, e deja 10.30, într’o oră jumate plec la muncă şi eu nu ştiu cu ce să mă îmbrac! După 20 minute reuşesc să potrivesc fusta cu dresurile colorate şi cizmele, iar ca bonus găsesc şi bluza care să completeze outfit’ul. Totul e bine acum, pot să mă întorc la treabă. După vreo pagină lucrată, îmi amintesc că n’am mai vorbit cu soră’mea de câteva zile, o sun să văd ce mai face, just to say hi. Ne cam întindem la vorbă mai mult decît preconizasem şi observ că e aproape 11.30 şi eu încă nu m’am îmbrăcat şi nici n’am mâncat! Încă 30 minute de alergat prin casă şi plec la serviciu.

La muncă, timp de 8 ore nu fac decât planuri despre cum o să mă întorc eu diseară acasă şi o să fac repede-repede un duş, nici nu mai mănânc, direct de engleză mă apuc, nimic nu mai contează pentru mine!

8 ore mai târziu, ajung acasă. E aproape 22.00. Fac duş, însă sunt prea înfometată să sar peste cină, aşa că până mă îndur să ies din bucătărie mai trece o oră. Mă aşez în pat, reverific mailul, FaceBook şi Sorority, îmi mai iau o poşetă virtuală. Redeschid manualul de engleză şi încerc să’mi amintesc unde rămăsesem ultima dată când mă apucase hărnicia.

În schimb, îmi amintesc mai degrabă că iar am mâncat prea mult seara şi remuşcările nu’mi dau pace până nu mă apuc de nişte Pilates la saltea. Când reuşesc să termin rutina de 40 min. e deja trecut de miezul nopţii. Cine mai învaţă după 00.00?! Aşa că mă bag la un episod de Lost, şi’aşa rămăsesem în suspans de aseară. După 40 de minute, tentaţia e prea mare să mă opresc la un singur episod, mai deschid încă unul.

E aproape 2.00. Mi’e somn. Dar nu suficient de somn să adorm şi nici prea puţin somn să învăţ. Un episod de How I Met Your Mother ar fi perfect, durează 20 min. şi apoi mă culc. După 3 episoade, pe care le mai văzusem deja, îmi zic că e cazul să închid şi laptopul, şi ochii. E deja 3.00, mâine gata, mă trezesc şi mai devreme, la 9.00 chiar!

2 thoughts on “Şi mâine e o zi, nu?

  1. Mda, iti citesc blogul de putinel timp. Si in afara de faptul ca nu iti plac pisoii (eu am un ghem de blana dragut) m-ai descris perfect :)) Nu stiu daca e vorba de simt al umorului, pe care il ai din plin, sau de realitate, dar eu fix asa sunt. Si imi dau palme la intervale regulate si zic ca o sa schimb, ca o sa fac, ca o sa dreg… de maine :)) Of of of cate avem de pierdut cu lenea asta :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s