Ce păţeşti când ţi-e capul în nori

Sau cum mi’am dat eu seama cât pot fi de tâmpă şi cât de mult îmi merit această soartă.

Era marţi. Trebuia să fie marţi că altfel n’ar fi avut nici un sens. Aşadar, primesc pe la 11 un telefon cum că trebuie să ajung de urgenţă la metrou la Eroilor să semnez o traducere , totul în mai puţin de o oră. Mă îmbrac în grabă, mănânc (proastă alegere) şi plec. Apuc să ies din bloc şi după 3 minute îmi dau seama că am uitat ştampila acasă. Da, am ştampilă cu numele meu! Fuck, trebuie să mă întorc, sigur îmi merge rău (e una din puţinele superstiţii în care cred pentru că, la dracu, mereu se adevereşte!).

Deci e marţi şi eu mă întorc din drum.

Alerg gâfâind până la metrou, constat că o lună de pilates nu ajută la nimic că tot mi se taie răsuflarea la fiecare 30 secunde, tocmai am pierdut metroul, vine altul după 5 minute abia, iar ăsta are probleme tehnice şi în loc să ajungă la Eroilor în 16 minute face de fapt 25. Aşa e când e marţi şi te întorci din drum! Ajung la Eroilor, însă persoana cu care trebuia să mă întâlnesc mă anunţă că vine în 5 minute. Nu de alta, dar e deja 12.30 şi la 13.00 dacă nu sunt la muncă primesc sancţiune pentru întârzire. Şi eu nu întârzii niciodată!

Deci e marţi, m’am întors din drum şi sunt într’o întârziere cumplită.

Vine şi persoana respectivă. Ne aşezăm la o tonetă de loto să semnez traducerea, pun 15 ştampile, îmi dă banii şi aud metroul. Presimt că e fix cel pe care trebuie să’l iau şi fug spre el, urmând să tai chitanţa şi factura mâine. Pur şi simplu fug, mă arunc periculos în metrou, Atenţie se închid uşile. Cum aveam braţele pline de hârtii, deschid geanta să le bag înăuntru. Inima mi se opreşte în loc, metroul porneşte. Am uitat autorizaţia de traducător pe toneta de loto! Dumnezeule! Dumnezeule! Ce mă fac?! E marţi, se putea altcumva?!

O sun pe doamna cu care tocmai mă întâlnisem să’i spun să’mi ia şi mie autorizaţia. Răspunde o voce deloc familiară. “Doamna Tina?”, întreb. “Nu ştiu de care doamna Tina vorbiţi, mie mi’a adus un băiat telefonul ăsta.” Eu, disperată: “Deci nu sunteţi doamna Tina?!”. “Eu lucrez la metrou, la bilete. Şi’a uitat cineva telefonul, o anunţaţi dumneavoastră să vină să’l recupereze?”. Cu glasul tremurând: “N’aţi găsit cumva şi un dosar cu o autorizaţie?”. Dă doamne, dă doamne, dă doamne… “Nu, domnişoară, doar telefonul.” “Sunteţi sigură că nu e şi un dosar pe acolo?”. Ea, deja enervată de disperarea mea: “Nu, domnişoară, nu e NICI UN DOSAR!”. “Mulţumesc…”. Îmi dau seama că nu are rost să mă mai întorc la Eroilor, probabil că autorizaţia nici măcar nu mai era acolo, aşa că îmi continui drumul spre muncă, măcar un salariu să iau şi eu.

Deci e marţi, m’am întors din drum, sunt într’o întârziere cumplită şi mi’am uitat autorizaţia la metrou.

Ajung la Victoriei, într’un final, de unde am cam un sfert de oră de mers până la serviciu. Cu toată alergătura mea reuşesc să fac doar 10 minute, 10 minute oribile în care plămânii refuzau să mai inspire oxigen, inima stătea să’mi bubuie, şi toţi trecătorii şi şoferii deopotrivă de pe Calea Victoriei m’au înjurat de toate neamurile. Am reuşit să întârzii doar 2 minute la muncă fără ca prea multă lume să’mi remarce capul mai roşu ca o sfeclă. Într’un final, reuşesc să vorbesc cu doamna Tina care îmi văzuse autorizaţia chiar de dinainte să’şi uite telefonul şi care mi’a transmis că merit “bătăiţă“. Eu mi’aş fi dat şi un pumn, dar nu am suficientă forţă cât mi s’ar fi cuvenit…

7 thoughts on “Ce păţeşti când ţi-e capul în nori

  1. Ma doare sufletul si am obosit si eu impreuna cu tine, doar citind!

    Imi dau seama ce nasol a fost, urasc cand patesc si eu chestii de genul asta si, pana nu se rezolva, abia respir…

    Bine ca a trecut si bine ca nu a fost Marti 13… :-))

    Pup

  2. Zuzu, eu nu vreau sa traiesc vreodata un marti 13, asta n’a fost decat 19 si uite si tu ce s’a petrecut!

    Liana, sunt constienta ca se putea si mai rau, la mine povestea macar a avut happy-ending😀

    Ina, de fapt agitatia asta a durat mai putin de o ora, desi recunosc ca mie una mi s’au parut secole! e incredibil cate se pot intampla in decurs de cateva minute practic…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s