Lene, Barbie şi căţelul

Încă din fragedă pruncie, Lene, Barbie şi Românu’ au avut acelaşi vis care le’a măcinat nopţile de nesomn: să aibă şi ei un patruped canin la casa lor. Au avut parte, slavă domnului, de o droaie de căţei feluriţi, de toate mărimile, formele şi culorile, însă la ţară doar. La curte, în aer liber, la cuşca lor, unde le stă bine tuturor animalelor păroase, tot repetau adulţii. Era frumos să te joci cu căţeii în grădină, să alergi pe coclauri cu patrupedele după tine, să’i tragi de coadă şi de urechi deopotrivă. Dar, în închipuirea lor, Lene, Barbie şi Românu’ nu’şi puteau imagina o bucurie mai mare decât să plimbi căţelul prin cartier şi toţi trecătorii să se oprească şi să’l mângâie pe cap. Este un soi de apogeu al egocentrismului să ţi se spună “ce căţel frumos ai”…

Anii au trecut şi Lene, Barbie şi Românu’ au renunţat benevol la visul copilăriei. Nu de alta, dar un căţel înseamnă efort. Înseamnă să te trezeşti dimineaţa când se crapă de ziuă şi să’l scoţi afară, în frig. Înseamnă să cureţi tot timpul după coada lui şi să’l înveţi să facă toate giumbuşlucurile necesare, cum ar fi să nu facă pipi pe canapea. Prea multă bătaie de cap, mai ales pentru nişte oameni cărora le curge lenea prin vene!

Însă cum Regatul se dovedeşte, încă o dată, a fi ţara tuturor posibilităţilor nebănuite sau de mult uitate, într’o dimineaţă de februarie şi după un zbor lung pe deasupra Europei, Lene, Barbie şi Românu’ s’au trezit cu visul împlinit. Avem căţel! Pepper, pe numele său de patruped sălbatic din fire, pesemne că s’a trezit şi el cu visul împlinit, acela de a avea în casă o Lene, o Barbie şi un Român la un loc, motiv pentru care a început să ţopăie ca apucat de streche la vederea lor. După care a trecut la stadiul următor: folosind o strategie numai de el ştiută, a reuşit să’i încolţească pe cei trei din toate zările simultan şi să’i mai şi umple de balele lui fericite.

Aproape o săptămână a durat acest ritual canin. De fiecare dată când Lene, Barbie şi Românu’ puneau piciorul în bucătărie, căţelul (sau mai bine zis viţelul, căci pe două labe depăşeşte cei 1.72 pe care îi măsoară Lene, Barbie şi Românu’ la un loc) îşi manifesta bucuria cum ştia el mai bine: cu bale. După un timp, a învăţat să reacţioneze şi la comenzi precum “stop!!”, “sit” sau “lay down”, deşi încă mai are momente de extaz în care nu’şi poate stăpâni instinctul de a’i călări pe cei trei. Mai ales înainte de plimbarea zilnică la care Lene, Barbie şi Românu’ au datoria să îl scoată!

Când iese la plimbare, Pepper este, de departe, cel mai frumos câine de pe stradă. Irish Setter, rasă pură, cu blana lungă şi ondulată şi cu mersul legănat… Nu e de mirare că lumea se opreşte să ne spună “What a beauty!”, copiii abia aşteaptă să’l mângâie, băbuţele ne zâmbesc larg, iar poştaşul ne spune “Hello” de fiecare dată când ne vede. Una bucată vis împlinit!

Însă ce au omis Lene, Barbie şi Românu’ când au avut asemenea vise patrupede este că posesorii de câini nu culeg doar laudele trecătorilor, ci şi… resturile (caca, mai pe româneşte). Şi ferească dumnezeu să’şi scoţi animalul la plimbare fără să ai buzunarele blindate cu poo bags, căci nu ştii niciodată de unde poate răsări o amendă de numai 1000£ dacă laşi podoapă de poo pe trotuar…


11 thoughts on “Lene, Barbie şi căţelul

  1. ‘Lene, Barbie şi Românu’ nu’şi puteau imagina o bucurie mai mare decât să plimbi căţelul prin cartier şi toţi trecătorii să se oprească şi să’l mângâie pe cap.’ <- I totally disagree. Adica mie nu-mi place sa puna oricine mana pe el. Sa spuna ca-i frumos pana imbatraneste, da' sa-l atinga..neeah.
    Zilele trecute am fost la veterinar si o asistenta de-acolo a inceput sa-l pupe pe burta.(adica nici eu nu-l pup pe burta :|) Cand am ajuns acasa ma gandeam ca-i pacat ca inca nu am voie sa-i fac baie. Da, stiu, sunt nasoala. Dar cum ar fi sa se intample asa si cu bebelusii? Sa vrea toata lumea sa-i atinga, sa-i tina in brate etc?

  2. @ambasadoarea: hehe, nu i’am ales eu numele, il avea deja, acum are 3 ani. Normal ca’l iubesti, ca doar nu’l cunosti :))

    @fleurdulys: mai, daca vezi un catel frumos si adorabil, tie nu’ti vine sa’l mangai? Mie da! E nasol pana la urma, dar sunt niste animale, sa fim seriosi! Bocanila ce rasa se cheama ca e?

    @Merat: multam😀

  3. Iuuuuu, cat ii de frumoooooos.🙂 Am citit din reader si am vazut doar jumate din prima poza si am crezut ca-i cocker. :)) Nu ma asteptam la ditmamai catelul.😛
    Da’ ii dulce.🙂

    1000 de lire???!!! Jesus. :-s

    1. este, intr’adevar, cea mai nebuna rasa, dar e genul de caine pe care nu ai cum sa nu’l iubesti chiar si cand iti vine sa’l bati🙂

  4. buna..am avut si eu un setter si mi se parea cel mai frumos catel, chiar si cu balele aferente. Dar nu a fost sa fie🙂 a tb sa il dam.

    Pepper al tau( al familiei) e super dulce si cu rele si cu bune!

    ps. unde in uk esti, am aterizat si eu de 2 luni, daca ai chef poate facem un schimb de id-uri ptr un schimb de pareri.

    1. setterii chiar sunt unii dintre cei mai frumosi catei de pe pamant, parerea mea!

      in uk sunt in aylesbury, bk, aproape de londra, id-ul meu e irinaelena10. tu unde esti?

  5. Am avut si eu un Setter. De bale nu-mi aduc aminte, da’ presupun ca la vremea aia mi s-or fi parut amuzante. Acu’ m-am dat pe pitbull. Nu-i la fel de frumos, nu vine toata lumea sa ti-l mangaie, da’ nu l-as schimba pt nimic in lume.😀
    Anyway, sa-ti traiaca Pepper! E dulce rau de tot cu mutra aia de cersetor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s