În care Lene, Barbie şi Românu’ îşi mărturisesc adevărata vârstă

Era o frumoasă seară de 11 februarie (pentru cine nu a aflat încă, aceasta este ziua glorioasă în care Lene, Barbie şi Românu’ au poposit pe tărâm englez). Pentru a sărbători preafericitul şi mult aşteptatul eveniment, gazdele, mai precis familia de engleji sub al cărei acoperiş vieţuim, au hotărât să ne ducă pe toţi călare (pe Nissan) într’un pub neaoş englezesc pentru a ne îndestula burţile cu delicatese tradiţionale şi nu numai. Prilej de bucurie nespusă pentru gurmando-alcoolicii cunoscuţi sub numele de Lene, Barbie şi Românu’! Mai ales când au văzut cu ochii lor cât de tare le place şi englejilor să devoreze cantităţi considerabile de hrană! Ceea ce numim noi platouri, pentru ei nu înseamnă decât farfurii, iar chelnerii ţi le aşează în faţă cu atâta graţie de nici nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi…

Ca să fim cinstiţi, Lene, Barbie şi Românu’ erau deja aproximativ sătui după ce au dat gata platoul cu starters, dar s’au încumetat să comande şi nişte pui cu piri-piri (condiment nostalgico-portughez). Nici prin cap nu le’a trecut că “nişte” din “nişte pui” înseamnă de fapt, în limbaj specifico-englez, un pui întreg (mai puţin capul), plus jumătate de kg de cartofi copţi lângă şi un sfert din grădina de verdeţuri a bunicii. Nu se ştie câte calorii am consumat doar ca să înghiţim caloriile de pe platou, însă probabil că balanţa nu este chiar echilibrată. Şi cum nu mai aveau nici un fel de loc în stomacul atotcuprinzător, Lene, Barbie şi Românu’ s’au gândit cum că, ce puii noştri, noi desert nu mâncăm?! Multă sudoare şi lacrimi s’au mai scurs în efortul supraomenesc de a termina şi farfuria de apple crumble cu îngheţată, dar nu a mai fost posibil. Toată lumea ajunsese la capătul puterilor, mult mai limitate decât şi le închipuiau ei…

Iar cum englezul nu se simte împăcat până nu are măcar un strop de alcool prin preajmă, am mai comandat şi o sticlă de vin bineînţeles franţuzesc, că doar suntem în Anglia. La masă ne aflam 2 adulţi, 2 copii şi eu. Vine ea chelneriţa australiancă cu vinul franţuzesc la rece şi 2 pahare pe care le aşează frumos pe masa englezească. Cineva grăieşte: Mai puteţi aduce încă un pahar, pe englezeşte, cum altfel? Iar chelneriţa se uită speriată către populaţia aşezată frumos la masă, în special către copilul de 7 ani, apoi către cel de 13 ani şi apoi către mine. Cum devenise deja destul de clar că Lene, Barbie şi Românu’ erau candidaţii favoriţi în cursa pentru cel de’al treilea pahar, chelneriţa s’a hotărât să ne supună la testul suprem. Moment în care am auzit întrebarea pe care de ani de zile nu mi’aş fi închipuit că mi’ar putea fi adresată, mai ales la venerabila’mi vârstă de 23 ani: Could I see some ID, please? Iar culmea lipsei de civilizaţie e că Lene, Barbie şi Românu’ îşi lăsaseră paşaportul, plus buletinul, acasă, pe noptieră. Căci cine şi’ar fi închipuit că în Anglia trebuie să araţi un act oficial ca să mănânci un pui, fie el şi întreg?!

Deznodământul a fost unul fericit, căci cei doi adulţi au insistat cum că Lene, Barbie şi Românu’ sunt la fel de adulţi ca şi alţii şi că se pot înfrupta şi ei din vin, fie el şi franţuzesc. Iar după ce au trecut de şocul iniţial, s’au gândit că nu e rău deloc să pari tânăr, mai ales atunci când nu eşti, şi că e mai bine când umbli cu paşaportul după tine ca să poţi bea decât când zice lumea cum că, vai, ce bătrân eşti! Dar acum întreb şi eu, uitându’vă la poza asta, vouă chiar vă par a fi minoră?!

4 thoughts on “În care Lene, Barbie şi Românu’ îşi mărturisesc adevărata vârstă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s