Am timp

Pentru prima dată în viaţa mea, am timp. Timp să citesc câte cărţi vreau, să văd orice film mi’ar trece prin cap, să urmăresc toate serialele la care plănuiam de luni de zile să mă uit, să scriu, să trimit mailuri, să citesc bloguri, să alerg, să merg cu bicicleta, să fac sport, să pictez mărgele, să gătesc… Mai pe scurt, să fac toate lucrurile pe care le amân de ani de zile spunându’mi că o să le fac într’o bună zi, când timpul va fi de partea mea.

Pentru prima dată în viaţa mea, am timp. Timp pentru care toată lumea mă invidiază, mai ales că sunt plătită să lucrez mai puţin de 2 ore pe zi cu acelaşi salariu pe care îl luam acasă pentru 6 ore la birou. Am un program lejer pe care mi’l fac singură, nu depinde decât de mine când şi cum îmi fac treburile, fără prea multe presiuni din afară.

Pentru prima dată în viaţa mea, am timp. Şi culmea e că nu fac nimic cu el! Da, mai citesc câte o carte, şi mă mai uit la vreo 2-3 filme pe săptămână, şi sunt la zi cu Lost, şi mai scriu din când în când, şi mai trimit şi câte un mail, şi mai citesc şi câte un blog, dar nici unul nou, şi mai alerg câteodată când e soare, şi mai ies cu bicicleta ocazional, şi mai gătesc câte ceva, de data asta pentru mai multă lume decât de obicei. Dar I heart colorz mi’a deschis apetitul pentru lucru manual… Vreau să fac ceva şi să mi’l pun pe cap, la gât sau în piept. Iar lumea care trece pe lângă mine să exclame: „Ptiu, drace, frumos mai e ceva-ul ăla la tine pe cap, la gât sau în piept!”. Iar eu să răspund „Ştiu, eu l’am făcut, cu mâinile astea două” si să simt cum îmi creşte inima de mândrie că mi’a ieşit ceva în această viaţă. Ceva de genul ăsta sau poate un simplu din’ăsta sau ceva mai complicat ca ăsta.

Căci, pentru prima dată în viaţa mea, am timp. Şi vreau idei, ca să’l pot folosi din plin, atâta timp cât încă îl mai am…

Advertisements