Conform planului

Lumea zice că…

La 19 ani termini liceul, dai BAC-ul şi intri la facultate. În ultimul an îţi găseşti un job stabil, într’o companie unde avansezi încet, dar sigur, faci carieră. Apoi pe la 22-23 ani începi un master, nu contează că nici măcar nu te interesează domeniul, hârtia pe care o primeşti peste alţi 2 ani este importantă. Pentru că, nu’i aşa, toată lumea în ziua de azi e absolventă de master! Pe la 25 ani te căsătoreşti, nu neapărat din dragoste, dar nu e bine nici să rămâi ultimul celibatar din gaşcă. Nuntă mare la care inviţi toate neamurile, chiar şi pe cele pe care nu le’ai văzut în viaţa ta, felicitările, masa şi dansul se întind până la ziuă, iar luna de miere ţi’o petreci în Grecia. Peste vreun an faci primul copil, iar după maxim 6-7 ani îl mai faci şi pe al doilea, asta doar dacă finanţele îţi permit, e greu să creşti doi minori în ziua de azi. Concediul de vară ţi’l petreci la Mangalia, iar de Paşti mergi în vizită la naşi. Şi de Crăciun. Şi de Sfânta Maria. Pe la 65 ani ieşi la pensie şi peste alţi 10 îţi dai duhul.

M’am săturat să aud toate astea. Să mi se reproşeze că în loc să fac masterul, acum stau degeaba. Că mi’am lăsat serviciul să plec în lume. Că plec într’o ţară unde nu cunosc pe (aproape) nimeni, că fac ceva care nu are vreo legătură cu studiile mele superioare. Că nu ştiu niciodată unde o să fiu anul viitor pe vremea asta. Că nu cred în căsătorie şi că nu văd nimic rău în a avea chiar şi o droaie de copii fără un inel pe deget.

Viţa nu decurge mereu conform planului. Mai ales când planul este atât de ridicol încât am ajunge toţi să trăim aceeaşi viaţă… Cine are nevoie de un plan când poţi, pur şi simplu, să trăieşti?

12 thoughts on “Conform planului

  1. Hahahahaha!!! Da, am auzit si eu asta. Cel mai frecvent de la mama celei mai bune prietene. Norocul meu ca mama personala are mai multa minte de atat :))

  2. My dear, I totally agree!!!

    Viata nu e un sablon identic pentru toti, nu exista retete unanim valabile si nici momente precise de administrare a urmatoarei doze din plan.
    Viata e viata, se descopera, se invata, se gusta, se deseneaza din mers!

    pup

  3. se zice ca e bine sa-ti organizezi totul pentru a fi eficient…de asta e nevoie de planificare. A fi organizat sau a-ti planifica actiunile nu e un lucru neaparat rau, iar descrierea de mai sus a planului de viata al unei persoane se incadreaza intr-un tipar rezultat in urma unei “statistici”…cei mai multi asa au procedat, insa nu inseamana nici pe departe ca toata lumea face asa sau ca asta e drumul pe care trebuie sa-l urmezi!

  4. Rezonez cu aceste planuri, însă doar la partea cu “I wanna get married and I wanna have kids”. Data, ora şi nefericitul diferă substanţial. În rest, eu am alte planuri.🙂

  5. @Liana: si eu am noroc ca mama s’a lecuit de mult de conceptii din’astea, ba chiar imi ia apararea in fata rudelor mai conservatore!

    @Zuzu: sabloanele sunt facute sa fie incalcate (cel putin de catre unii mai rebeli :D)

    @I heart colorz: ca bine zici! O sa tin minte vorbele tale🙂

    @N: recunosc si eu ca uneori iti prinde bine sa ai planuri si chiar ii admir pe cei care stiu cu adevarat ce vor si muncesc ani de zile sa obtina acele lucruri. Insa nu sunt de acord cu cei care fac ceva ce vor altii si nu ei insisi…

    @Smeagol: hmm, sunt curioasa sa aflu planurile tale😀

  6. Vai. Mi-e rau! De fapt, nu mi-este atat de rau, dar chiar astazi am auzit, mai nasol este ca din partea LUI ca “viata isi urmeaza cursul firesc”. Nu te gandi ca urmeaza vreo nunta impusa de buletin si social, de mame si amici oropsiti de neveste si nici de vreo greseala de ordin contraceptiv, ci doar.. i se stricase masina. Dar nasol este ca el continua sa creada in minunatiile alea de le-ai insirat tu. Ba mai mult, chiar deunazi ma-ntreba ce fac eu dupa facultate, hahah.. Nasol este ca eu cam termin cu ea anul asta, iar de atunci incepe adevaratul spectacol. Sau doar “nu vreau sa urmez cursul firesc al vietii si al afluentilor sai part II”.😀

    1. stiu, terminarea facultatii e momentul ala de care ne temem toti (sau, cel putin eu, ma temeam maxim). Pentru ca te simti intr’un fel aruncat in viata si nu poti decat sa intrebi: “Bun, si acum?”. Fiecare gaseste propriul raspuns pana la urma…

  7. mai, nu-i chiar asa.
    facultatea nu ar trebui sa te tina ca intr-un glob de cristal sau ca intr-o colivie (fiecare dupa cum percepe:mrgreen: ), ci sa fie unul dintre aspectele vietii tale.

    eu cred foarte mult in “cei din jurul tau”.
    ei, cei din jurul meu nu m-au presat vreodata sa urmez un drum anume, pe nici un plan.
    bineinteles cu conditia sa nu stau sa frec menta toata ziua, ci sa am o activitate – oricare ar fi ea – care sa-mi foloseasca in vreun fel. poate ca sunt o norocoasa din acest punct de vedere.

    nu e mare lucru daca te casatoresti, faci un copil; nu-i mare lucru nici daca nu faci asta; nu-i nimic special ca ai plecat sa cunosti lumea; nu e nici daca stai acasa i nu te misti din casa; nu-i un capat de lume ca ai terminat facultatea, asa cum nu e nici ca inca esti student. cat timp toate astea nu te opresc din drumul tau, cat timp iti doresti lucruri astea, cat sunt parte din tine si din ceea ce esti si vrei tu, atat acum cat si mai tarziu.🙂

    mi-e cam somn, sper ca am fost un pic coerenta🙂

  8. asta e cel mai minunat text pe care l-ai scris vreodata. L-am recitit cu placere maxima si mi-a umplut inima de bucurie :))
    Puuuuuupici multi :* u’re the best!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s