Înţelepciune într’un plic de zahăr

În Portugalia există o adevărată cultură a cafelei. În orice loc te’ai afla, fie el unul din marile oraşe portugheze sau un sătuc uitat de lume pe marginea unui drum, sigur vei găsi o cafenea cu 2-3 măsuţe înguste unde să poţi savura o cafea în toată regula, cu nelipsita prăjiturică alături, pentru cei mai gurmanzi dintre noi. Toţi portughezii beau cafea, de câteva ori pe zi, şi niciodată pe fugă de la vreun automat la colţ de stradă (la ei până şi McDonald’s serveştea cafeaua în ceşcuţă şi nu în pahar de plastic cum e prin restul lumii). Le place să o guste şi să o simtă, şi asta nu doar din nevoia de cafeină, ci din plăcerea de a lua o mică pauză de la tot ce înseamnă rutină, oboseală ori agitaţie (nu că ar avea ei parte de prea multă la viaţa lor). O prepară în neînchipuit de multe feluri, cu o picătură de lapte, cu două picături, cu 3 picături sau chiar cu jumătate de ceaşcă de lapte. E lesne de înţeles că toate poartă nume cât se poate de diferite şi meniul este imposibil de descifrat pentru un necunoscător. În plus, numele aceluiaşi tip de cafea diferă şi în funcţie de regiunea în care te afli, un simplu expresso se cheamă bica în Lisabona, dar în Porto devine cimbalinho, iar în restul ţării e pur şi simplu café. Sasha a descoperit un ghid întreg de servire a cafelei pe care îl recomand în special celor care vor să viziteze Portugalia, dar şi celor cărora le’am trezit curiozitatea. Îmi amintesc că în anul întâi de facultate, la unul din cursurile de portugheză la care am studiat vocabularul culinar, când am ajuns la cuvântul café am fost toţi uimiţi să descoperim o listă întreagă de termeni care la noi se limitează la banalul cafea.

Când eram în Portugalia, nu exista zi să nu mergem într’o cafenea, fie ea şi în campusul universităţii, unde mie îmi plăcea să comand un galão (trei sferturi lapte si câteva picaturi de cafea, servită într’un pahar înalt cu tortiţă), pe care să îl savurez musai alături de o prăjitură. Asta am învăţat eu de la portughezi, să nu laşi să treacă nici o zi fără să te bucuri măcar timp de câteva minute făcând ceva ce’ţi place.

Şi ce îmi mai plăcea mie atunci când beam cafeaua era să adun o mână întreagă de pliculeţe de zahăr şi să mă joc cu ele. Şi asta pentru că cea mai comună marcă pe care o găseai în mai toate cafenelele era Nicola Cafés, un brand al cărui nume provine de la un emblematic local lisabonez unde pe la 1800 îşi petreceau timpul toţi scriitorii şi oamenii politici portughezi. Acum sunt principalii producatori de cafea din Portugalia, dar au şi o sumedenie de sortimente şi alte bunătăţuri, printre care se numără şi pliculeţele de zahăr despre care aminteam. Şi ce e absolut deosebit la ele este faptul că fiecare dintre ele avea imprimat un mesaj care pur şi simplu îţi înveselea ziua. Um dia danço contigo no meio da rua (într’o zi o să dansez cu tine în mijlocul străzii). Um dia beijo-te a meio de uma frase (într’o zi o să te sărut în mijlocul frazei). Um dia largamos tudo e fugimos juntos (într’o zi aruncăm tot şi fugim în lume). Um dia ponho a mochila às costas e vou conhecer o mundo (într’o zi îmi iau rucsacul în spinare si plec să văd lumea). Um dia digo-te o teu lugar é comigo (într’o zi o să’ţi spun că locul tău e alături de mine). Um dia quebro a rotina (într’o zi o să ies din rutină). Iar după fiecare dintre aceste fraze urmau cuvintele pe care fiecare dintre noi ne doream să le citim: Hoje é o dia (astăzi este ziua).

Într’o zi o să fac din tine omul cel mai fericit din lume (photo source)

Într’o zi o să înceteze să mai fie doar o zi şi o să devină ziua noastră (photo source)

Într’o zi o să străbat 300 km ca să fiu cu tine (photo source)

6 thoughts on “Înţelepciune într’un plic de zahăr

  1. un indemn la a aprecia cafeaua si a gasi placere nu numai in savurarea gustului ei, ci si in modul in care o bei!
    ps:incercati sa nu mai beti cafeaua din “plastic” o sa vedeti ca e mult mai buna!
    have a nice coffe!

  2. awwww….Portugaaal :):)
    de cate ori scrii despre Portugalia pic intr-o visare lunga. de fapt de cate ori gasesc ceva frumos scris despre imi insenineaza ziua.

    cand am mentionat ghidul Emmei despre cafeaua in Portugalia, am stat ranjita vreo doua zile dupa:mrgreen: un ranjet din ala de la o ureche la alta, arcuit in jos, cu bolta inversa, fix sub nas. acum cred ca voi face la fel.

    si mie imi place sa ma joc cu pliculetele de zahar, sa le smotocesc asa printre degete, ca si cand as framanta cristalele.
    imaginile cu pliculetele de zahar sunt geniale !

  3. Si pentru mine Portugalia ramane locul la care imi place sa ma gandesc si unde imi place sa ma tot intorc…
    Apropo de cafea, am avut o surpriza foarte placuta: pe marginea unui drum national, o carciuma ponosita la care am baut o cafea mai mult decat delicioasa din cesti lucioase din portelan alb…

  4. M-ai omorat cu pliculetele astea de zahar. Eu le colectionez si din Portugalia chiar nu am.😛 Am cutii intregi pline cu plicuri de zahar, stranse de prin locurile pe unde am umblat sau aduse de prieteni. Deh, fiecare cu stolul lui! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s