Aici, cu gândul încă acolo

Am visat că sunt în Lisabona şi m’am trezit aproape plângând când mi’am dat seama că nu a fost decât un vis. Mi’e dor de Lisabona ca de o bucată din mine pierdută pe vecie. Un dor pe care nimic n’a reuşit să’l vindece până în clipa asta, deşi de aproape un an şi jumătate de când m’am întors de acolo nu am făcut decât să o caut. Am căutat Lisabona la Barcelona, la Milano, chiar şi prin România, apoi am plecat în Anglia să fiu pe acelaşi meridian 0 cu oraşul pe care încă îl visez.

M’am minţit spunându’mi că Lisabona a rămas în urma mea şi că o pot lua de la capăt oriunde altundeva. Când am venit în Anglia, printre puţinele kilograme pe care am putut să le iau cu mine, am reuşit să strecor, ca prin minune, permisul de transport lisabonez (valabil 5 ani), permisul la biblioteca facultăţii şi harta de metrou din Lisabona. M’am minţit şi încă mă mai mint, cu bună ştiinţă. Anglia e verde şi frumoasă, Londra e superbă, dar nu e Lisabona. Căci Lisabona e acolo, iar eu sunt aici, şi oricât de bine mi’ar fi oriunde m’aş afla, aici nu va fi niciodată acolo.

Dar nu pot să mă întorc. Ar fi sfâşietor să văd că locurile care mi’au fost altădată atât de dragi şi unde am petrecut atâtea momente sunt acum pustii pentru mine. Căci toţi oamenii care au fost Lisabona mea s’au împrăştiat prin toate colţurile lumii. Mi’e de ajuns că mă întreb în fiecare zi dacă Anglia chiar e the one, locul unde chiar vreau să’mi petrec următorii câţiva ani, căci trebuie să mă opresc undeva. Acum trebuie şi să mă lupt cu gândul că nimic pe lumea asta nu va fi Lisabona…

5 thoughts on “Aici, cu gândul încă acolo

  1. 😦 Of, desi nu am trait ce-ai trait tu la Lisabona, stiu cum e sa duci dorul unei perioade si a unui loc.

    Care loc, de altfel, poate sa fie oricare… oamenii sunt cei care l-au facut atat de special.

  2. Parerea mea seamana mult cu cea prezentata de @Tomata. Da, si eu stiu cum este sa duci dorul unei perioade si a unui loc. Si este adevarat ca oamenii au puterea “magica” de a schimba un loc. Din fericire imi este dor de unele locuri si fara legatura cu vreo persoana, doar prin splendoarea acelui loc, prin ceea ce am simtit eu prin mine insumi in acel loc. Iti doresc ca noul loc sa ajunga sa reprezinte, macar pe apropare, ce a reprezentat Lisabona pentru tine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s