Glasgow

Sinceră să fiu, nici nu’mi amintesc prea bine cum de am hotărât să merg la Glasgow. Ştiu doar că visam de mult să văd Edinburgh şi m’am gândit că n’ar fi deloc rău să vizitez şi un alt oraş scoţian, marele rival al capitalei aflate la loc de cinste pe lista celor mai frumoase metropole din lume. Ştiam despre Glasgow că este opusul lui Edinburgh: modern şi industrial, faţă de boem şi medieval, paradis al shopping-ului mai degrabă decât al istoriei şi culturii.

Însă ce am descoperit la Glasgow mi’a arătat, încă o dată, că aşteptările nu fac decât să te înşele. Este într’adevăr un oraş cenuşiu, industrial, cu clădiri ponosite şi aparent abandonate, aşezate contrastant în faţa unor mall-uri imense şi moderne, adevărate masive de sticlă şi oţel. Un oraş pe care, după anii trăiţi în Bucureşti, nu’l pot numi decât firesc.

Dar în Glasgow am descoperit, totodată, una dintre cele mai impresionante atmosfere peste care am în locurile vizitate până acum. Spre deosebire de Edinburgh, Glasgow e plin de scoţieni şi nu de turişti. Iar scoţienii sunt nişte oameni incredibili, deşi recunosc că după şase luni petrecute alături de englezi contrastul să mi se pară mai radical. Scoţienii sunt prietenoşi, joviali, amabili. Chiar şi din felul în care vorbesc, apăsat şi fără atenţia pretenţioasă pe care o acordă englezii fiecărui cuvinţel, îţi dai seama că sunt nişte persoane directe şi sincere, fără aerul de superioritate pe care englezii îl emană chir şi în aburii ceaiului pe care îl sorb la ore fixe. Scoţienii îţi zâmbesc pentru că sunt veseli, englezii pentru că sunt politicoşi.

Poate şi pentru că era o frumoasă zi de sâmbătă când am fost acolo, străzile din centru erau pline de oameni, majoritatea localnici care se plimbau agale printre magazine, cafenele, pub-uri şi bodegi de fish and chips. Pe la colţuri se mai auzeau cimpoaie, la care cântau nişte tineri tare drăguţi şi îmbrăcaţi în nelipsitele kilt-uri. Din când în când, lumea se strângea în jurul vreunei trupe de muzicanţi care se agitau bătând la tobe şi scuturând din plete. La câţiva paşi distanţă se mai aduna încă o puzderie de oameni care aplaudau frenetic un grup de puştani care nu făceau decât să se rostogolească pe trotuar în nişte banale figuri de breakdance.

Glasgow e departe de a fi un oraş frumos, dar e plin de oameni frumoşi care îi dau un farmec aparte. Ceea ce înseamnă că, până la urmă, omul face locul. Şi îl face bine.

One thought on “Glasgow

  1. E bine ca ai prins vreme destul de luminoasa. Nu ne-am fi gandit ca scotienii sunt chiar mai prietenosi decat englezii. Din cate am inteles, oamenii de aici par mult mai deschisi fata de alte orase.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s