Aud marea

Atunci când îţi apropii urechea de o scoică încolăcită, mintea îţi este năpădită de sunetul valurilor care se lovesc de mal, aducând cu ele munţi de alge şi sute de alte scoici care închid în ele zgomotul care le’a purtat până departe. Nimic nu te face să te simţi mai aproape de mare decât şoaptele acelei scoici şi parcă nici nu te’ai mai îndura s’o laşi din mână. Nu’ţi doreşti decât s’o ţii lipită de ureche, să închizi ochii şi să te trezeşti pe plajă.

De câteva zile, în urechea dreaptă nu mai aud decât marea.

Asta e o altă formă de a spune că am făcut, cel mai probabil, otită. Sunt o romantică.

3 thoughts on “Aud marea

  1. :))

    Si eu asta iarna auzeam un celofan fosnit in ureche… oare mancasem prea multe bomboane de pom? :))))
    Ah, ce m-am mai speriat atunci, cand mi-am dat seama ca NU, nu am nici un celofan pe la ureche…

    Sa te faci bine si sa auzi marea numai cand vrei tu, nu mereu😛 :-*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s