O zi în care…

Se vede treaba că mi’e absolut imposibil să mă abţin de la filozofări de colţ de stradă şi vorbe de duh la metru. Căci de fiecare dată când îmi propun să scriu ceva, orice şi oricum, singurele gânduri care’mi umplu mintea sunt o sumedenie de tentative (mai mult sau mai puţin reuşite) de a descoperi sensul vieţii. Motiv pentru care v’am făcut să citiţi despre cafea, pliculeţe de zahăr, valuri şi surfing, cărţi de bucate, fără prea mare legătură între ele şi totuşi pline de înţelesuri comune.

Concluzia la care ajung, inevitabil, în urma oricărei astfel de sesiuni de brainstorming între creierul mic şi creierul mare, plus trunchiul cerebral şi coloana vertebrală, este lucrul pe care mi’l spunea mama încă de pe vremea când eram în clasa întâi şi’mi petreceam după’amiezile uitându’mă la Cartoon Network, cu ghiozdanul aruncat într’un colţişor, fără să’mi manifest vreo intenţie oricât de mică de a’i părăsi pe Wacky Racers pentru Abecedar. “O zi în care n’ai făcut nimic e’o zi pierdută”, sunt vorbele care’mi răsună mereu în minte, însoţite de privirea dojenitoare a mamei. Chiar şi acum, după ani şi ani, atunci când pun capul pe pernă la sfârşit de zi, nu pot să nu mă întreb preţ de măcar câteva secunde: oare ziua ce tocmai a trecut a fost una pierdută pe veci sau, dimpotrivă, câştigată?

A durat mulţi ani să’mi dau seama care este înţelesul acestei cugetări, dar acum cred că am descoperit sensul nimicului ameninţător din vorbele mamei. Singurele zile în care poţi spune că nu ai făcut nimic sunt acelea în care nu ai dedicat nici măcar un minut unui lucru care să te facă fericit. Să te aşezi pe o bancă şi să te uiţi la trecători, să bei o cafea în grădină, să alergi căţelul prin parc, să zâmbeşti unui necunoscut, să spui mulţumesc, să citeşti o carte bună, să faci o poză frumoasă, să porneşti călare pe bicicletă… Toate acestea, oricât de mărunte ar părea, sunt departe de a fi nimicuri. Sunt frânturi de fericire fără de care ziua nu ar mai fi zi şi viaţa nu ar mai fi viaţă.

Eu mi’am propus să pornesc în căutarea fericirii, pe urmele bătătorite ale lui Don Quijote şi ale altor milioane de visători anonimi.

Tu ce ai făcut azi?