Jeffrey Eugenides – Middlesex

Mi’am început anul citind romane de duzină, bestseller-uri şi Twilight (care e un soi de hibrid intre cele două). Apoi am continuat cu cărţi de nutriţie şi analiză socială, din care am aflat multe, dar am simţit puţine. Aşa că mi’am propus ca aceste ultime luni rămase din 2010 să le petrec răsfoind capodopere şi romane pe care aveam de mult în plan să le citesc.

Despre Middlesex a lui Jeffrey Eugenides aflasem în treacăt acum mult timp de la Liviu, aşa că nu am ezitat nici o secundă când am găsit’o vara asta într’o librărie din Oxford la 2 lire. Şi mi’a plăcut atât de mult încât abia m’am mai îndurat s’o las din mână până am reuşit să o termin. Este, în primul rând, povestea fascinantă a unui hermafrodit care se naşte de două oru: mai întâi ca fată, iar apoi ca băiat, 14 ani mai târziu. La fel de fascinantă este şi istoria călătoriei peste ocean şi a emigrării în America a familiei de greci, precum şi a drumului străbătut de cromozomul care avea să genereze mai târziu sindromul 5-alpha-reductase deficiency, vinovat de sexul imprecis al personajului. Eugenides are un stil de a scrie fenomenal, alert şi plin de umor, care nu lasă loc nici măcar unei secunde de plictiseală.

Datorită lui Middlesex am aflat mai multe despre deosebirea dintre sex şi gen: cu unul te naşti, pe celălalt îl dobândeşti. Se pare că genul îl dobândim destul de devreme în viaţă, în jurul vârstei de doi ani, şi e un soi de limbă nativă, nu există dinainte să ne naştem, însă ne este imprimat în minte în timpul copilăriei şi nu mai dispare niciodată: “Children learn to speak Male of Female the way they learn to speak English or French.”

Iar cea mai importantă lecţie este că “Biology gives you a brain. Life turns it into a mind.”

Advertisements