Povestiri de pe aeroport. Plasele de rafie

Citeam pe Hotcity un articol amuzant despre comportamentul românilor pe aeroport, pe care îi poţi distinge cu uşurinţă dintre zecile de naţii pe care le întâlneşti înaintea unui zbor. Românii s’ar arunca şi în cap să fie primii la coadă, îşi pun coatele în mişcare cu o abilitate fenomenală pentru a obţine primul loc în autobuzul care te plimbă pe pistă şi sunt într’o permanentă grabă inutilă către nicăieri. Eu una am reuşit să strâng câteva poveşti tragi-comice în urma zborurilor pe care le’am făcut prin bătrâna Europă, iar altruismul nu’mi permite să le păstrez doar pentru propria’mi delectare!

Se făcea că eram la…

Lisabona, februarie, soare puternic. După aproape 6 luni petrecute în Portugalia, mă pregăteam să mă întorc acasă. Ajung la aeroport cu un taxi plin de bagaje şi “ajutoare” de încredere fără de care n’aş fi reuşit nici să’mi închid valizele (o poloneză, o slovenă, o mexicancă şi o chiliancă). Cu genţile aşezate frumos pe cărucior, ne îndreptăm spre biroul de check-in destinat zborului către Bucureşti Băneasa. Apropiindu’ne vertiginos, prietena poloneză îmi spune: “A, uite, cred că aici e coada ta.” Privesc neîncrezătoare spre mulţimea frumos aliniată: bărbaţi înalţi şi blonzi, toţi deopotrivă cu haine frumos asortate, femei cu poşete discrete şi încălţări comode. Aşa că răspund: “Nu e coada mea, pe români îi recunoşti imediat.”

Şi atunci i’am recunoscut, la doar câţiva metri distanţă. Mai întâi am zărit sacoşele de rafie, inexplicabil de mari, supradimensionate încât să ajungă la capacitatea unei valize normale, dar cu multe kilograme mai uşoare (pe când eu târam două geamantane cu etichetă “heavy luggage”, aşa că trebuie să recunosc că îi invidiam în secret pentru rafia lor). Erau înghesuiţi toţi buluc, cât mai aproape de biroul de check-in, aşteptând ca pe ghimpi să se dea startul cursei către… verificarea paşapoartelor? Cântărirea bagajelor? Aparent nimic care să justifice înfrigurarea care li se citea pe chipurile încruntate. Tocurile-cui tropăiau nerăbdătoare, iar adidaşii aurii străluceau în luminile aeroportului. Poşetele agăţate de antebraţ acompaniau discret hainele cu model leopard şi cerceii împletiţi în formă de covrig de Buzău (imagine, recunosc, puţin distorsionată de propria’mi dragoste pentru covrigii din oraşul meu natal).

Da, asta era coada mea…

6 thoughts on “Povestiri de pe aeroport. Plasele de rafie

  1. :)))

    E o chestie balcanica inclin sa cred.
    Mi-am amintit de un ucrainean. Ne intorceam de la Bruxelles la Praga, unde marea majoritate avea o alta cursa de prins. Deja de cand ne pregateam de aterizare ni s-au comunicat gate-urile unde sa ne indreptam pt diferitele zboruri, ca erau f apropiate ca timp.
    Ei, nici nu aterizasem bine, abia franase avionul, ca ucraineanul s-a ridicat, si-a scos bagajul de mana si vroia sa o ia pe culoar spre iesire, f grabit.
    Cand a fost somat sa stea locului, a zis f agitat ca el trebuie sa prinda un alt zbor….
    :)))

    Ca si cum putea sa coboare din avion inainte sa opreasca si sa se lipeasca de avion burduful-culoar…

  2. daaa, toata lumea se inghesuie desi oricum locuri in avion sunt si bilete pentru toata lumea….si daca e low cost mai e si intarziere garantata deci nu inteleg inghesuiala asta….🙂
    Mai sunt semne de recunoastere cred….manuta in sold, nasu in fata sa auda si ei ce vorbeste angajatul aeroportului cu fericitul care e deja in fata….

  3. Dupa ce mergi o viata cu autobuzul, pe care daca nu-l prindeai exista riscul sa nu mai ajungi la serviciu sau la piata dup caz, comportamentul romanilor e totusi explicabil…pe otopeni acest “stil” e la un nivel mai mic, insa exista si acolo. Cu timpul vom invata si noi cum e cu avioanele astea si nu ne vom mai “baga in fata”…eu cel putin asta sper.
    Totusi ca sa fac si eu o glumita, asta vara ma intorceam din concediu din Spania si la aeroport o multime de lume superbronzata (de munca, nu de plaja la Marbella)cu romanian samsonite bags (a se intelege genti de rafie)stateau claie peste gramada la coada la check in, care inca nu se deschisese…
    La un moment dat, simtindu-mi gentile impinse de alte genti mai rapide, i-am transmis colegului de coada sa nu se grabeasca deoarece vom trece cu totii de check in!
    O tanti mai infipta ma intreaba: ” cam putine bagaje pt concediu…si noi o ducem greu…insa am adunat cate ceva…”- cate ceva adica 1 metru cub de bagaj!

    Concluzia pe care am tras-o eu, e ca lumea se grabeste sa ajunga mai repede in “vacanta” ceea ce poate explica acest comportament😉
    Care dintre voi nu s-ar grabi sa ajunga la locul de vacanta, chiar daca pentru unii acest loc e acasa…

  4. @Zuzu: balcanica, est-europeana, dumnezeu stie. Intr’adevar, semanam mult intre noi cei de prin partile astea ale lumii. Eu de multe ori am simtit ca pot sa comunic mai bine si mai deschis cu natii care ne seamana asa de tare🙂

    @Mimi: Da, romanul se vrea mereu primul. La placinte inainte, vorba ceea😀

    @Sasha: Louis Vuitton, negresit! O natie de hotarati, asta suntem :))

    @Oana: Da, nici eu nu inteleg prea bine rostul acestei grabe cand e evident ca nimeni n’o sa calatoreasca in picioare!

    @N: E foarte interesant ce spui tu, la asta chiar nu m’am gandit pana acum. E drept ca multi romani merg in vacanta acasa, o sa fac si eu asta de Sarbatori, sunt curioasa daca o sa simt nevoia de a fi prima la coada :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s