Mănânci, calule, ovăz?

Photo source

Prin anul întâi, într’o după-amiază însorită de binemeritat chiul de la cursuri şi umblat aiurea prin oraş, am descoperit în Piaţa Lahovary o băcănie ponosită care ascundea o comoară pe care omenirea, în frunte cu Indiana Jones, o căutase secole la rând: biscuiţi cu ovăz (şi nu oricum – la kilogram!). Pentru cine nu a gustat încă din această a opta minune a lumii, este rugat să o facă numaidecât! Biscuiţii cu ovăz sunt pur şi simplu nişte mici firimituri pe care însuşi Sfântul Petru le scapă printre degete fără propria’i voie atunci când stă de pază la Poarta Raiului. De obicei, îngerii se folosesc de proprietăţile zburătoare şi îi culeg cu repeziciune de la barba sfântului, însă ocazional li se întâmplă să mai rateze câte un biscuite, ce ajunge inevitabil pe pământ, întru delectarea muritorilor. Zeii obişnuiau să consume biscuiţi cu ovăz la fiecare masă, cu un pahar de ambrozie alături. În plus, legenda spune că însăşi Cleopatra l’a fermecat pe generalul roman Marcus Antonius oferindu’i doi biscuiţi cu ovăz pe un platou de aramă.

Aşa se face că, după ce am descoperit biscuiţii cu ovăz în acea binecuvântată zi, chiulurile de la cursuri s’au înteţit şi au căpătat o frecvenţă aproape zilnică. De fapt, singurul motiv pentru care mai mergeam la facultate era faptul că se afla deosebit de aproape de băcănia unde ne aşteptau, cuminţi, biscuiţii cu ovăz. De pe uşa băcăniei ieşeam zi de zi cu câte o pungă de bunătăţi în braţe, proaspeţi şi fragezi cum numai biscuiţii cu ovăz pot fi, apoi ne plimbam agale pe străzile din jur, savurând în tăcere. Cuvintele erau de prisos. Până într’o zi, când undeva în spatele nostru am auzit următoarea întrebare:

“Da’ ce, voi sunteţi cai de mâncaţi ovăz?!”, nedumerire venită din partea unui muncitor de pe marginea drumului, uimit fiind de alegerea noastră culinară. Şi eu care mă credeam mai degrabă o vacă!

Încă nu am renunţat la biscuiţii cu ovăz şi la ovăz în general, numai bun de consumat la micul-dejun cu lapte, fructe uscate şi nuci. Sau seara înainte de culcare. Sau după masă, ca desert. Sau când ţi’e lumea mai dragă!

6 thoughts on “Mănânci, calule, ovăz?

  1. buna! gasesc intamplator postul tau, imi place de lesin, il povestesti pe biscuitele asta ca pe minunea suprema, nu doar a opta. banuiesc ca ai descoperit si cea mai buna reteta pentru ei… Crezi ca ai putea sa ma ajuti cu ea? pls pls pls
    vreau si eu sa ii fac in Bacanie… Am mancat o singura data unii care sa-mi si placa (in rest au fost asa si-asa…) dar mi-au ramas cumva intzepeniti, si mie, in cap.

    tnx,
    marius

  2. @mimi: am incercat si eu sa fac briose cu ovaz, dar n’am prea nimerit cantitatile…

    @Marius: culmea e ca inca nu mi’am incercat norocul sa fac biscuiti de una singura! Dar m’am gandit la asta si am gasit 2 retete care imi par mie promitatoare, poate le incerci tu primul😀
    Una de pe allrecipes.com: http://allrecipes.com/Recipe/Oatmeal-Raisin-Cookies-I/Detail.aspx
    Si inca una de pe blogul unei tipe care gateste foarte interesant (desi vegan, insa retetele ei pot fi adaptate): http://ohsheglows.com/2009/02/08/my-favourite-oatmeal-raisin-cookies/
    Sa ma anunti de rezultate, luna viitoare promit sa fac o vizita la Bacania Veche (mai ales daca iti ies biscuitii buni :D)

    @Mihai: remuneratia mea pt acest post a fost un sac de biscuiti pe care mi i’a promis Sf. Petru cand o sa ajung in rai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s