Între un plan A şi un plan B

Nu ştiu dacă am lăsat vreodată să se înţeleagă asta, dar mie îmi place să fac planuri. E ceva aproape instinctiv pentru mine ca, atunci când mintea nu’mi este ocupată cu un aspect concret ce trebuie rezolvat în timp util, să mă apuc să născocesc planuri peste planuri. Despre ce vreau eu să fac cu viaţa mea, despre programul zilei de mâine, despre lucrurile pe care trebuie să le pun neapărat la punct peste un an, doi sau trei. Şi apoi trec la planul B: despre ce o să fac mâine dacă ninge şi nu pot pune în aplicare ceea ce plănuisem deja, despre ce o să fac cu viaţa mea dacă ceea ce hotărâsem deja să fac cu viaţa mea nu o să fie ceea ce vreau să fac cu viaţa mea…

Poate că nu pare, dar vă spun, e epuizant să stai mereu cu gândul la un plan A, B, C… Parcă îţi ocupă atât de mult timp din viaţă încât nu mai apuci deloc să şi trăieşti puţin în afara activităţii permante de a face planuri. Şi la un moment dat îţi dai seama că ai obosit. Că nu mai ai energia nici măcar să mai pui în aplicare planurile pe care le faci de ore, zile, poate chiar ani întregi. Şi nici nu’ţi mai dai seama încotro s’a îndreptat viaţa ta în tot timpul asta pe care l’ai petrecut plănuind, organizând, meditând de zor.

Şi când mă uit în urmă la anul care aproape a trecut nu pot să nu zâmbesc când îmi dau seama că cele mai frumoase momente sunt cele pe care nu le plănuisem sau pe care poate că nici nu visam să le trăiesc. Îmi amintesc de dimineaţa friguroasă de februarie când m’am urcat în avion gândindu’mă ce o fi oare în capul meu şi ce caut într’o ţară unde nu cunosc pe nimeni şi unde plouă mai tot timpul?

Iar pentru anul ce vine mă lupt din răsputeri să nu fac planuri. Să las lucrurile să se întâmple când şi în ordinea în care trebuie să se întâmple. E aşa de frumos când îţi dai seama că destinul, soarta sau pur şi simplu cineva acolo sus ştie ce are de făcut ca lucrurile să se îndrepte dinspre bine înspre şi mai bine.

4 thoughts on “Între un plan A şi un plan B

  1. tot e bine ca poti sa-ti faci planuri… eu nu-mi mai permit luxul asta.
    insa postul ala de privit inapoi la anul ce imediat se incheie, va fi unul al naibii de lung si de trist…

  2. Cineva zicea că viața este ceea ce se întâmplă atunci când nu ai nimic plănuit :))

    În altă ordine de idei, te înțeleg perfect, m-am regăsit total în postarea ta, și eu sunt exact la fel, dar EXACT, dacă înțelegi ce vreau să zic😀

  3. @Tomata: eu o sa incerc sa ma uit mai putin spre ce a fosr si mai mult spre ce va fi, cred ca e mai potrivit pentru sanatatea mea mintala🙂

    @Bianca: Inteleg ce vrei sa zici :)) Cineva imi spunea ca cel mai greu e sa nu faci planuri, si cata dreptate avea… Ce zici, incercam?🙂

  4. Buna L’ene :*

    I’m proud to be a source of inspiration for your titles :p

    Souviens-toi que ce qui rend la vie si belle, c’est justement que rien n’arrive comme on l’a prévu😉

    L’important n’est pas la destination mais le chemin pour y arriver.

    pupici !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s