2010, la final

E deja o tradiţie să’ţi rupi câteva minute la sfârşit de decembrie să te gândeşti puţin la anul ce se termină. Am făcut asta în 2008 şi 2009, şi parcă n’aş simţi că începe 2011 cum trebuie fără câteva ultime gânduri despre 2010.

A fost un ianuarie leneş, în care am apucat totuşi să’mi dau atestatul de IELTS şi demisia, iar în decurs de o oră mi’am pierdut şi recuperat autorizaţia de traducător ca prin minune (încă mai tremur când îmi amintesc).

În februarie am văzut Milano preţ de câteva zile şi imediat după m’am mutat în Anglia, de unde n’am mai plecat decât în vizită. Atunci am văzut pentru prima oară Londra, dar şi casa de la Stratford-upon-Avon a lui Shakespeare (despre care sper să scriu curând). Am început să mă bucur de lucruri simple precum plimbatul căţelului, că nu degeaba e viaţa mea bestială, şi am vorbit despre planurile altora pe care eu n’am vrut să mi le fac, căci m’am bucurat mai mult de lucrurile pe care le’am lăsat să se întâmple de la sine.

În mai am donat sânge în Anglia, s’a terminat Lost, iar în iunie am vorbit despre Bucureşti, cu drag. În iulie am vorbit despre înţelepciunea portugheză din plicurile de zahăr şi mi’am dat seama că rămăsesem încă cu gândul la Lisabona. În august m’am îndrăgostit de Edinburgh şi de Scoţia, unde visez să mă mut cândva în viitorul apropiat.

2010 m’a făcut să mă întreb tot mai mult despre ceea ce mănânc şi m’a învăţat că brioşele de casă sunt mai simplu de făcut decât de cumpărat. Am alergat mulţi kilometri până nu m’a mai dus un picior şi am petrecut zeci de ore la sală, care m’au convins cât e de frumos să faci sport, motiv pentru care mi’am luat şi un atestat de gym instructor.

Iar la jumătatea lui decembrie am venit în vizită acasă, să închei anul unde l’am început.

Pentru 2011, nu am planuri, doar gânduri. Căci 2010 mi’a arătat, încă o dată, că lucrurile nu se întâmplă când vrem noi, ci la momentul potrivit. Aşa că pe viitor vă doresc să aveţi parte numai de momente potrivite!

One thought on “2010, la final

  1. Superb blogul tau. Ai un umor delicios, un stil de a scrie care m-a acaparat.Ti-am devorat in cateva zile posturile.
    Inspirational, indeosebi din prisma curajului de a-ti trai visele, lasand la o parte ceea ce “ar trebui sa faci”.
    La cat mai multe posturi!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s