Lista cu ce va fi să fie

Deşi mi’am tot promis că nu’mi mai fac planuri de viitor, sunt câteva lucruri pe care mi le’am propus de mult şi care sper eu să prindă contur în 2011. Unele sunt ambiţii care mă macină de mulţi ani fără să aibă vreo utilitate concretă în următoarele luni (sau vreodată în viaţă), dar pe care simt nevoia să le fac ca să pot fi împăcată cu mine însămi şi să ştiu că măcar am încercat. Altele sunt decizii amânate şi întârziate care tot aşteaptă să se materializeze într’o bună zi. Lista e încărcată şi cu schimbări care simt eu că ar fi binevenite cât de curând şi care mă vor ajuta să devin un om mai bun/mai echilibrat/mai împăcat. Aşadar, în 2011 vreau…

… să migrez spre nord, mai departe de Londra şi mai aproape de Scoţia, unde oamenii sunt mai prietenoşi şi mai relaxaţi, iar fustele mai scurte (asta nu ştiu exact la ce m’ar ajuta).

… să mă reapuc de învăţat, academic sau nu, şi să simt că mă îndrept într’o direcţie ceva mai clară.

… să reîncep să fac sport (în special alergat), în acelaşi ritm de până la 15 ore pe săptămână, cum făceam până să mă accidentez la picior. Nici nu’mi amintesc să mă fi simţit vreodată mai bine din punct de vedere fizic decât la vremea aceea când funcţionam la capacităţi maxime fără să simt vreo urmă de epuizare.

… să renunţ la carne şi, preferabil, la orice produse de origine animală. Este o idee la care mă gândesc de câţiva ani şi care simt eu că e “calea cea bună”, într’o lume în care ucidem animalele cu o cruzime înfiorătoare şi am ajuns nu doar să nu mai ştim, dar nici măcar să ne mai întrebăm ce punem pe farfurie. Consider că aş ajunge, astfel, să închei o dată pentru totdeauna lupta pe care o duc cu mâncarea şi mâncatul, cu felul în care arăt şi cel în care vreau să arăt, cu demonii pe care îi văd în oglindă de aproape 10 ani încoace.

… să ajung în Franţa, la Paris sau Lyon. Paris pentru că intrarea este liberă la muzee pentru tinerii până în 26 ani şi, din nefericire, timpul nu mai are foarte multă răbdare, iar cei 2 ani care mi’au mai rămas se vor scurge pe nevăzute. Iar Lyon pentru că se fac deja 4 ani de când am promis să’l vizitez şi aproape că mi’e ruşine să mai tai încă un an din calendar fără să mă fi ţinut de cuvânt.

… să învăţ o limbă nordică. Aici se ascunde o poveste cu final (încă) nefericit. Când m’am înscris la facultate, vroiam cu orice chip să studiez suedeza, citisem eu un roman care mă impresionase şi aveam o fascinaţie pentru tot ce înseamnă ţările nordice – fascinaţie pe care încă o păstrez. Dar am avut de ales între suedeză şi portugheză (pentru că la engleză nu mi’au dat voie să renunţ), aşa că am preferat o limbă latină cu care simţeam că am mai multe în comun. Am cochetat puţin cu germana, care este totuşi cea mai apropiată de suedeză dintre variantele mai accesibile, dar încă nu mi’a trecut obsesia pentru limbile “ciudate”. Nu cred că mai visez la suedeză, ci înclin mai mult către daneză (fără să am o explicaţie logică), de care visez să mă apuc, uşor-uşor, în 2011.

… să cheltuiesc mai puţini bani pe haine şi să investesc mai mult în călătorii şi plimbări. Pentru asta, am decis să merg la cumpărături doar cu listă şi să o şi respect cu stricteţe, mai ales că am prostul obicei de a’mi cumpăra şi de a strânge tot felul de lucruri care de fapt îmi prisosesc.

Advertisements