Partir, c’est mourir un peu

Și iar o să-mi spună mama că am scris trist…

Cine ar putea să numere vreodată toate bucăţile din noi pierdute involuntar într’un colţ de lume? Căci de fiecare dată când părăseşti un loc de care te îndrăgosteşti, pare că nu te poţi desprinde cu desăvârşire şi o frântură din sufletul tău se lipeşte cu toată forţa de un perete dărăpănat, de un drum pietruit, de un zâmbet scurt… Firea omului urăşte ideea de sfârşit şi singurul mod de a’i pune capăt este să nu sfârşească niciodată. Să nu înceteze să se frângă pe zi ce trece mai mult, să rămână înfiptă bucată cu bucată într’o părticică de pământ, mereu alta, tot mai departe una de cealaltă.

Am crezut până acum că am învăţat, după câţiva ani de hoinărit prin ţări străine, să’mi iau “la revedere” şi să merg mai departe. Să’mi continui drumul pe care mi l’am ales de bună voie cu un simplu oftat şi fără prea mult privit înapoi. Dar niciodată nu mi’a fost aşa de greu să plec cum mi’a fost de data asta. Dacă mereu când spui “la revedere” moare câte o bucăţică din tine, de data asta am simţit că o să mor de tot. Îmi venea să arunc valiza pe geam şi să n’o mai folosesc niciodată, să rămân acasă unde’mi e atât de bine şi parcă nici nu’mi mai aminteam ce’a fost în mintea mea de am plecat prima oară, ce’am căutat eu oare atât de departe?

Apoi mi’am amintit. Am ales un drum şi nu vreau să mă întorc fără să’l duc la capăt. Cum aş mai putea oare să trăiesc cu gândul că m’am dezamăgit pe mine însămi?

Mi’am amintit şi că acasă sunt cei dragi. Doar cei dragi. Restul e departe. Cel puţin acum, nu reuşesc să găsesc acasă mai mult decât oamenii pe care îi iubesc. Aşa că îmi continui drumul pe care l’am ales, chiar dacă asta înseamnă să mai mor câte puţin de fiecare dată când plec, căci revederea este cea care mă învie tot timpul şi’mi dă puterea de a nu mă uita înapoi.

9 thoughts on “Partir, c’est mourir un peu

  1. da. eu m-am dezamagit pe mine insami, m-am intors. cei dragi ii vei gasi mereu acasa, tu tb sa iti faci propriul drum si stand acasa, aripile tale nu erau perfect deschise, ochii nu vedeau indeajuns de clar si gandurile iti erau poate mai inguste.

  2. 😦 da, trist ai scris… dar, capul sus, toate locurile alea noi pe care le vezi or sa-ti umple glouri, iar cei de acasa sunt mereu acolo, asteptandu-te.🙂 Plus ca acuma nici nu mai e asa greu ca altadata. acum cu netul asta si cu mesajele instant, esti mult mai aproape decat prin scrisori.

  3. Visurile cer sacrificii…din pacate.Poate va veni o zi cand iti vei aduna toate bucatelele pierdute si vei fi din nou intreaga.

  4. Eu imi doresc sa plec, dar nu-mi fac curaj, pentru ca, nu stiu cum as suporta gandul ca, ii las in urma pe cei dragi.
    Totusi, daca nu fac pasul asta, probail voi trai cu un gust amar de regret si de “ce-ar fi fost daca…”. Tu l-ai facut deja si stii cum e sa lasi in urma parti din tine.
    Cum e mai bine pentru linistea sufletului?

  5. @Liana: da, fir’ar!

    @Sasha: multumesc >D<

    @smilingelf: asa este. Viata pana la urma se rezuma la alegeri, nu le putem avea pe toate.

    @Tomata: foarte frumos ai spus, "toate locurile alea noi pe care le vezi or sa-ti umple glouri", m'ai facut sa zambesc!

    @Mărgeluţa: din fericire, oricate sacrificii am facut, stiu ca nu am pierdut nimic, am in continuare unde ma intoarce.

    @Monica: n'as putea vreodata sa'ti spun cum e mai bine. Poate ideal e sa nu'ti fi dorit vreodata sa pleci, in cazul asta te multumeste pe deplin ce ai acasa. Daca iti incolteste in minte aceasta idee, atunci cred ca cu greu mai ajungi sa fii impacat cu tine insuti.

  6. Asa este, nu am constructia sufleteasca necesara pentru a cunoaste linistea si impacarea. Notiunile acestea sunt la fel de utopice ca si goana dupa fericire🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s