Milan Kundera – Insuportabila ușurătate a ființei

Pe Milan Kundera îmi doream de mult timp să’l citesc, îi auzisem numele de prea multe ori, însă fără să aflu cu adevărat ceva despre el. Ce naţionalitate e, ce fel de cărţi scrie şi de ce e atât de faimoasă Insuportabila ușurătate a ființei (sau The Unbearable Lightness of Being, cum am citit’o eu). Şi nici măcar după ce am terminat cartea al cărei titlu m’a tot intrigat ani la rând nu aş putea spune că am ajuns să’l cunosc pe Kundera prea bine.

Ştiu acum că e francez de origine cehă şi că romanele lui se petrec în Cehoslovacia comunistă. Iar Insuportabila ușurătate a ființei îşi propune să’l contrazică pe Nietzche şi conceptul de “eternă repetare”, ideea că toate lucrurile din univers s’au întâmplat deja şi că se vor repeta la infinit. Kundera oferă alternativa acestei teorii: fiecare persoană are propria viaţă de trăit şi ceea ce se întâmplă o singură dată poate foarte bine să nu se fi întâmplat deloc. De aceea vieţile noastre neimportante şi deciziile pe care le luăm nu contează. Uşurătatea aceasta a fiinţei devine insuportabilă în momentul în care ne dorim ca viaţa noastră să aibă un sens şi să ne lăsăm amprenta asupra lumii în care trăim. Kundera mai spune că şi dragostea suferă de aceeaşi usurătate insuportabilă, e un şir nesfârşit de coincidenţe nesemnificative, ceva absolut întâmplător şi care ar fi putut să nu apară niciodată. La fel ca şi vieţile noastre.

Eu am avut nevoie de Wikipedia să înţeleg toate astea, pentru că romanul în sine pare să se contrazică de nenumărate ori. Milan Kundera sfidează ideea de eternă repetare, dar spune că “timpul nu se roteşte într’un cerc; merge tot înainte într’o linie dreaptă. De aceea omul nu poate fi fericit: fericirea este nevoia de repetare.” În plus, nu mi’au plăcut deloc personajele: un soţ care suferă de nevoia patologică de a’şi înşela soţia, o nevastă plicticoasă, o amantă care se vrea a fi liberă de orice constrângeri, un amant al amantei care şi el îşi înseală soţia la rândul lui, plus un câine care mai şi moare… Toate sunt neconcludente şi doar vag conturate, mie îmi par să se zbată fără să redea o idee anume (mai puţin câinele care pare să transmită conceptul de comuniune a omului cu natura, deşi nu văd rostul acestei idei în toată povestea).

Prefer să cred că nu l’am înţeles pe Kundera şi că poate trebuie citit cu manualul de filosofie într’o mână şi cu ochii pe Wikipedia. Şi, deşi e un roman destul de celebru, nu prea am găsit multă lume care să fi scris despre el. Dacă are cineva alte idei despre Insuportabila ușurătate a ființei, aş fi foarte încântată să le citesc.